Cei care fac facultate, ajung să ia post în mănăstire, fie în lume; și dacă acel post îl fac să fie spre slava lui Dumnezeu, le este de folos. Dacă cineva are luminație, această persoană învață carte chiar dacă nu crede în Dumnezeu, și ajung unii chiar conducători mari; nu pentru că vor ei să ajungă mari, ci pentru că Duhul Sfânt le dă luminația. Iar Duhul Sfânt lucrează prin oameni; dacă ei fac activitatea lor spre slava lui Dumnezeu, se mântuiesc.
Chiar de este cineva conducător al lumii, Duhul Sfânt i-a dat luminație, dar nu-i a lui. Dumnezeu i-a dat-o, ca să conducă. La unii le-a dat Dumnezeu să conducă Biserica; patriarhul sau mitropolitul nu-i oricine. Luminția unuia nu o are celălalt. Îmi dădea și mie așa, dar eu nu am dus o viață de pocăință, curată, și un părinte spune: „toți care curăță inima…”; pe măsură ce am curățit inima, Dumnezeu pune ceva minunat acolo. Sunt unii, de mici Dumnezeu le-a dat luminație și Duhul Sfânt, prin acele persoane care îi învață școală, le dezvoltă luminația aceea; adică o înțelege și el, și poate ajuta și pe alții. Și un conducător al lumii, dacă are în minte să iubească adevărul și are milă și de cei necăjiți, câștigă. Luminația asta o simt stareții, mitropoliții, preasfințiții, patriarhul și toți conducătorii Bisericii și ai țării. Acest dar îl pot folosi și fiecare va fi întrebat la rândul lui: cui i-a dat mult, mult i se va cere și cui i-a dat puțin, puțin i se va cere.
Mi-e frică că o să fiu mustrat. Mi-a dat și mie un talant, nu mai mult, și Mântuitorul are să mă mustre așa: „Un talant Ți-am dat și l-ai îngropat. Dacă dădeai la alții, aveai și tu.” Așa, când văd că vine cineva amărât, trebuie să caut să-i dau un cuvânt bun; dacă nu cunosc îi spun că nu cunosc, dar ce cunosc, îi spun. Și când vin la mine, eu îi îndrum să meargă la biserică.
„Lupta pentru smerenie și pocăință” – Părintele Proclu Nicău
Jurnal Spiritual
