– Care este locul culturii laice în viata creştinului? Ce înseamnă cultura pentru sfinţia voastră?
– Pentru mine, cultura înseamnă mult. Eu nu m-am ocupat numai de cultură teologică, ci m-am ocupat şi de cultură laică. Cred, pentru a folosi un joc de cuvinte, că în mai toate situaţiile, cultura cultivă omul. Aşadar, n-avem motive să înlăturăm cultura, dacă-i adevărată cultură. Mie mi-a plăcut şi poezia laică, mi-au plăcut şi textele literare (n-am prea avut vreme de ele), mi-au plăcut multe lucruri frumoase, pe care nu le găseşti nici în Scriptură, nici în Pateric, nici în Filocalie şi pe care eu nu le-am exclus, ci, mai mult, m-am bucurat de ele.
Îmi place foarte mult Coşbuc, îmi place Ştefan-Octavian Iosif, îmi plac scrierile lui Agârbiceanu, care a fost preot, îmi plac scrierile lui Gala Galaction, care tot fost preot, Slavici mi-a plăcut. Acum nu mai am vreme de ele, că lucrurile sunt mai dificile, fiecare zi are problemele ei, şi n-ajung să mă ocup de toate câte aş vrea să mă ocup, dar îmi place cultura laică.
Nu-mi place o cultură doar cu numele, care-i mincinos numită astfel, cum ar spune Sfântul Apostol Pavel. Adică ceva ce scade, ceva ce întunecă, romane vulgare, de pildă, sau – ştiu eu? – nuvele răscolitoare de patimi. Aşa ceva nu-mi place, dar ceea ce-i frumos şi-i bun şi ceea ce binecuvintează Dumnezeu îmi place şi nu cred c-o să zică Dumnezeu că am pierdut vremea când am citit, când am căutat să cunosc nişte lucruri pe care le pot duce, la drept vorbind, şi în rai cu mine. Că eu v-am spus drept că, atunci când îmi vine în minte câte ceva frumos, o poezie sau o idee, şi mă rog lui Dumnezeu, îi zic: “Doamne, aşa-i că-i faină asta?”
Sfintele Paşti în cultul orthodox, Părintele Teofil Părăian
Jurnal Spiritual
V-ar mai putea interesa şi aceste articole
