Cultura – expresia naturii umane

0
867

CulturaAsemeni gândului și cuvântului, cultura se bucură azi de o mare circulație.

Aceasta nu înseamnă însă, că întinderea corspunde preciziei. Noi o vom judeca aci, ca fenomen legat de natura și condiția omului.

Omul este în natură și are o natură proprie, condiție care constituie un adevărat scandal al existenței. El există în lume ca parte a ei și dincolo de aceasta, prin spiritul său activ. Natura. La om trece dincolo de bilogie, mergând până în limitele superioare ale rațiunii și spiritului.

Om adevărat înseamnă rațiune și conștiință, sete de absolut și virtute.

Natura sa este de a fi creator în spirit, este putiință de a-și crea un alt univers decât cel fizic, un univers moral și spiritual, iar prin acestea, o cultură.

Cultura este în natura omului un produs al său prezent ca răspuns în fața lumii și a vieții.

Cultura este expresia naturii umane, tragic act al creației mplicat de o supranatură; natura omului merge de la real la real la posibil, de la dat la creat.

Din acest fapt intim al naturii sale, din faptul că dimensiunea culturii îi aparține esențial, arată că manifestarea culturală nu este ceva artificial sau întâmplător, ci este un fenomen definitoriu al omului, fenomen care tinde nu numai la cunoaștere, ci și la împlinire.

Cultura nu este un artificiu al inteligenței și nici un act al voinței deliberate; cu atât mai puțin e nu este un joc al întâmplării cu caracter ornamental. Cauzele ei sunt mult mai profunde.

Cultura este o expresie a fondului nostru uman în ce are el mai specific și superior.

Cultura este forma ce o îmbracă marile aspirații ale omului. Omul în lume, față în față cu destinul său, a născut fenomenul de cultură. Printr-un act de creație permanent înnoit de spiritul iraționalului, omul a răspuns cu acest leac și a dat un sens dramei sale interioare, tinzând să execute un echilibru în jocul tulburător al condiției sale.

Prin cultură, omul devine mai om.

Nevoia de a cunoaște lumea obiectivă și pe sine însuși; nevoia de a găsi o formulă de viață și un punct de sprijin pentru tot ceea ce construiește – lupta împotriva trecerii lucrurilor, împotriva a tot ceea ce incită și nu rezolvă – l-au făcut pe om creator de cultură. Starea de tensiune la care îl supune cruciala sa poziție în fața lumii și a vieții, starea ontologică și escatologică, pare să fie fondul pe care  se înalță marea creație culturală a omului însetat de permanențe, de absolut.

Produs al naturii și dimensiunilor condiției umane, în sens obiectiv, cultura este operă de continuă regenerare și creație. Prin cultură, omul devine mai om, până acolo unde întregul său potențial este valorificat. Cultura crește conținutul sufletesc și-l organizează, dezvoltă gândirea și o ordonează, poartă efortul nostru creator către împlinirea unui destin propriu, făcând din realitatea posibilă o realitate existentă, la o treaptă superioară.

Cultura înseamnă creștere, înseamnă dezvoltare a naturii noastre specifice, punerea acestei naturi în plinătatea forțelor intelectuale și interioare de care dispune, fie că ea afectează ordinea spirituală sau materială, că dă naștere unor activități teoretice sau practice.

Cultura este o înflorire a spiritului nostru activ în fața existenței, ea face cu putință apariția omului întreg, a omului adevărat, câmp deschis al înțelepciunii și virtuții.

Cultura spiritualizează lumea și viața!

„Trilogie Filosofică”, Ernest Bernea

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here