Cum a pustnicit şi a aflat părintele Cleopa ziua de Duminică | VIDEO

0
128

Parintele-Ilie-Cleopa

101 ani de la naşterea marelui duhovnic de la Sihăstria

[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]
[fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Nu pot să spun că l-am cunoscut pe părintele Cleopa. Doar l-am zărit o singură dată, când, bolnav şi ostenit, se grăbea cu o rară dârzenie să iasă în faţa chiliei unde o mulţime de cre­din­cioşi aşteptau cu sufletul la gură să-l asculte vor­bind. Cine crede şi se laudă că l-a văzut pe părintele Cleopa nu ştie ce spune. Pe părintele îl puteai vedea numai acolo unde voia el să se arate, în uşa bordeiului de sub Piciorul Crucii sau la chilia din livada Sihăstriei, aşa cum apărea el după slujba vecerniei – impunător, ca un împărat al simplităţii. Încins cu brâu lat de lână şi cu pieptar moldovenesc pe umeri, umplea zările cu pre­zen­ţa sa, în timp ce vocea lui de tunet transforma într-o singură clipă asprimea într-o mângâiere, atunci când le spunea oamenilor, cu un regret de moldovean hâtru şi blajin: “Dacă aş putea, v-aş lua pe toţi în traistă şi v-aş duce în Rai”.Adevărul este că pe părintele Cleopa nu tre­buia să-l cauţi nicicum. Te găsea el. Te alegea din mulţime şi îţi turna în suflet un dor nelă­mu­rit să iei calea Sihăs­triei. Acolo, în livada mâ­năs­tirii, puteai să-l aştepţi o oră, trei zile sau mai mult. Niciodată însă nu plecai fără să-ţi primeşti răsplata. Mai devreme sau mai târziu, părintele apărea în pragul chiliei – simplu, ne­clintit, me­morabil, revărsând asupra mulţimii cuvintele lui neaşteptate, năucitoare: “Ia să-mi spuneţi mie unde eraţi voi cu 100 de ani în urmă? Să-mi spu­neţi acum, repede! Să vedem… Dar unde o să fiţi peste 100 de ani? Vedeţi că nu stiţi nici unde eraţi, nici unde mergeţi?… Să cugetăm deci la cele sfinte şi să nu uităm nicio­dată pe cei trei mari duhovnici care ne pot mân­tui: Dreapta Credinţă, Smerita Smerenie şi Sfân­ta Simplitate”.

Pe părintele Ilie Cleopa era suficient să-l vezi doar o dată. Imaginea lui îţi rămânea impri­mată pe retină pentru tot restul vieţii, dimpreună cu dorinţa să revii, să-i stai aproape. Să auzi ce spune şi să respiri acelaşi aer pe care îl respira şi el. Indiferent cine erai şi ce păcate ai fi tras după tine, lângă părintele te simţeai mai bun, mai uşor, mai aproape de Dumnezeuam cunoscut pe părintele Cleopa. Doar l-am zărit o singură dată, când, bolnav şi ostenit, se grăbea cu o rară dârzenie să iasă în faţa chiliei unde o mulţime de cre­din­cioşi aşteptau cu sufletul la gură să-l asculte vor­bind. Cine crede şi se laudă că l-a văzut pe părintele Cleopa nu ştie ce spune. Pe părintele îl puteai vedea numai acolo unde voia el să se arate, în uşa bordeiului de sub Piciorul Crucii sau la chilia din livada Sihăstriei, aşa cum apărea el după slujba vecerniei – impunător, ca un împărat al simplităţii. Încins cu brâu lat de lână şi cu pieptar moldovenesc pe umeri, umplea zările cu pre­zen­ţa sa, în timp ce vocea lui de tunet transforma într-o singură clipă asprimea într-o mângâiere, atunci când le spunea oamenilor, cu un regret de moldovean hâtru şi blajin: “Dacă aş putea, v-aş lua pe toţi în traistă şi v-aş duce în Rai”.Adevărul este că pe părintele Cleopa nu tre­buia să-l cauţi nicicum. Te găsea el. Te alegea din mulţime şi îţi turna în suflet un dor nelă­mu­rit să iei calea Sihăs­triei. Cleopa-IlieAcolo, în livada mâ­năs­tirii, puteai să-l aştepţi o oră, trei zile sau mai mult. Niciodată însă nu plecai fără să-ţi primeşti răsplata. Mai devreme sau mai târziu, părintele apărea în pragul chiliei – simplu, ne­clintit, me­morabil, revărsând asupra mulţimii cuvintele lui neaşteptate, năucitoare: “Ia să-mi spuneţi mie unde eraţi voi cu 100 de ani în urmă? Să-mi spu­neţi acum, repede! Să vedem… Dar unde o să fiţi peste 100 de ani? Vedeţi că nu stiţi nici unde eraţi, nici unde mergeţi?… Să cugetăm deci la cele sfinte şi să nu uităm nicio­dată pe cei trei mari duhovnici care ne pot mân­tui: Dreapta Credinţă, Smerita Smerenie şi Sfân­ta Simplitate”.

71566_cleopa6De cele mai multe ori, arhimandritul Ilie Cleopa ieşea mereu în întâmpinarea oamenilor, iar când nu mai putea, se aşeza pe un scăunel în faţa cerdacului şi ţinea cuvânt despre Dumnezeu şi credinţă, despre tâlcuirea Scriptu­rilor şi imensa virtute creştină a răbdării, neuitând niciodată să-şi îndese pe umeri cojoaca grea a umilin­ţei, atunci când se făcea pe sine fie Moş Putregai, fie prostul de la oi. Se făcea anume aşa, ca tu să iei seama şi, oprindu-te la vreme, să nu-l arunci în ispita slavei deşarte, numindu-l după cum se obişnuieşte, naiv sau cu emfază pravoslavnică: Sfânt, Sfinţit, Preacuvios.

A fost mare părintele Cleopa. Abia acum, când nu mai este printre noi, ne dăm seama cât de important a fost pentru liniştea şi credinţa noastră, constatând cu mirare că, oricât de puţin am stat la uşa chiliei lui, încă îl mai aşteptăm să iasă în cerdac să ne vorbească. Încă ne mai este dor de glasul lui tunător, cu care ne cerea să fim copii ascultători şi să intrăm în straiţa lui de cioban, pentru a ne duce pe toţi la Rai, la viaţa cea veş­nică şi adevărată. Trecerea timpului nu l-a atins cu ni­mic. Să nu-l dăm uitării. Să-i pomenim mereu numele şi să-l căutăm, când avem ocazia, la chilia lui din liva­da Sihăstriei sau într-o carte. Chiar şi acum, părintele are încă multe să ne spună. Cuvinte puternice şi me­mo­rabile. Cuvinte spuse simplu şi direct, pe neuitata lui “limbă de ţărână”, despre Dumnezeu, despre dra­goste şi răbdare. Cât mai multă şi statornică răbdare.

Sursa Manastirea Prislop