Ortodoxia – călăuză în lume
Tânărul meu vizitator a venit din nou. Se pare că dorinţa lui de a-şi clarifica nedumeririle legate de lume izvora din adânc şi nu era nicidecum superficială. Imediat ce mă salută, îmi zise:
-Părinte, după toate cele spuse în întâlnirea de alaltăieri simt nevoia să vă întreb, aşa, în general, dacă lumea este ceva bun sau ceva rău.
-Iubitul meu, lumea înseamnă multe lucruri, şi bune, şi rele; în mod special, în zilele noastre sunt şi foarte, foarte multe lucruri rele şi, din păcate, bunele şi relele sunt ames-tecate. Greu poţi să le desparţi şi cu greu le poţi numi. Greu poţi să le caracterizezi şi, în consecinţă, este destul de greu să cunoşti lumea.
-Atunci de ce are nevoie un om, şi mai ales un tânăr, ca să cunoască lumea ?
-Ca să cunoaştem bine lumea avem nevoie de o bună călăuză, cum este ghidul pentru turişti. Căci precum oricine are nevoie de un ghid ca să cunoască un loc străin, aşa şi noi: ca să cunoaştem lumea, avem nevoie de un ghid, de o călăuză, întrucât şi noi suntem străini în loc străin, iar Sfânta Scriptură ne aminteşte că suntem străini şi călători (Evr. 11, 13) în acest loc care se numeşte lume. Căci în realitate noi, creştinii, nu suntem din acest loc numit lume, precum însuşi Hristos ne spune: Nu sunteţi din lume (In 15,19). Şi altundeva iarăşi spune despre oamenii Lui că: Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume (In 17,16).
-Deci, părinte, ca să cunoaştem lumea, avem nevoie de călăuză. însă într-o asemenea situaţie se pune întrebarea: Cine va fi această călăuză? Oricum, trebuie să fie o călăuză bună, cineva care să cunoască bine lumea. în acelaşi timp trebuie să fie de bună credinţă, să spună adevărul, să nu ne păcălească, să ne călăuzească în siguranţă, printre locurile periculoase ale lumii şi trebuie să ne spună totul, să ne facă cunoscute şi amănuntele lumii. Cine dar ar putea fi această călăuză?
-Cine alta, copile, decât numai Ortodoxia noastră? Ortodoxia noastră cu Sfânta ei Scriptură, cu sfinţii ei. Pe ea o putem lua drept călăuză. Ortodoxia este sfânta noastră călăuză. Este de bună credinţă, atotştiutoare, puternică şi vom recurge la ea din două motive. Primul: în mod sigur Sfânta Scriptură şi sfinţii Ortodoxiei noastre ne vor spune adevărul nealterat şi curat. Sufletele noastre cer adevărul şi nu minciuna. Adevărul acesta îl cuprinde Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos, de vreme ce spune Scriptura: Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos (In 1, 17). Acesta însuşi ne-a învăţat adevărul, căci El este Adevărul, întrucât spune: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa (In 14, 6). Insa şi toate celelalte cărţi ale Sfintei Scripturi conţin adevărul, deoarece spune Sfântul Apostol Pavel: Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, fel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun (II Tim. 3,16-17).
Studierea Sfintei Scripturi nu este de ajuns
-Îmi amintesc însă din discuţia noastră precedentă că nu ajunge studierea doar a Sfintei Scripturi.
-Foarte corect, căci nu este numai Sfânta Scriptură cea care deţine Adevărul, sunt şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre, căci si aceştia au lumina Adevărului. Au lumina Duhului Sfânt, pe care li l-a dat Domnul Iisus Hristos înainte de a Se ridica la ceruri, zicându-le: Duhul Adevărului, pe care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede şi nici nu-L cunoaşte; voi îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fii (In 14,17). Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărului 16,13).
-Da, însă, mă iertaţi că vă întrerup, la care dintre Sfinţii Părinţi a venit Duhul Sfânt?
-Duhul Sfânt, Duhul Adevărului, a venit la primii Sfinţi Părinţi, adică la Sfinţii Apostoli, în ziua Cincizecimii şi spune Scriptura: Şi din cer, fiară de veste, s-afăcut un vuiet, ca o suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau eu Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca defoc şi au şezut pefiecare dintre cu Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi (Fapt. 2,2-4).
-Da, sunt de acord că a venit la Sfinţii Apostoli, aceştia au primit Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii. Dar când zicem că Sfinţii Părinţi ai noştri au primit Duhul Sfânt nu înţelegem numai pe Apostoli ca părinţi ai noştri, înţelegem şi pe toţi ceilalţi sfinţi din toate timpurile până astăzi, nu-i aşa?
-Desigur!
Aceştia însă, ceilalţi sfinţi, unde au găsit, mă întreb, Duhul Sfânt, de ziceţi că îl au? De vreme ce l-au primit numai Primii părinţi, Apostolii, în ziua Cincizecimii ?
Primii Sfinţi Părinţi ai noştri, Apostolii, care au primit Duhul Sfânt din ceruri, l-au transmis urmaşilor lor, Sfinţilor Părinţi ai Bisericii noastre, cu Tainele şi prin Taine, iar aceia, urmaşilor lor, şi aşa mai departe, până astăzi. Deci Duhul Sfânt, Duhul Adevărului, i-a călăuzit în Hristos la tot adevărul (In 16, 13), precum zice Scriptura. Şi aşa, aceştia, pe deplin sălaşe ale Duhului Adevărului, ne arată ceea ce este drept, ceea ce este adevărat, ceea ce este autentic şi ceea ce este sigur în drumul şi felul cunoaşterii lumii, adică ne arată lumea precum este ea în mod real, iar nu prin mijlocirea vreunor oglinzi false care deformează imaginea, căci o asemenea prezentare a lumii este înşelătoare şi toţi cei care văd lumea prin aceste false oglinzi rătăcesc.
Din nefericire, astăzi, când răul a ajuns atât de răspândit, mulţi oameni nu văd lumea precum este ea în realitate, ci prin aceste oglinzi înşelătoare, şi spun cele pe care le scrie Sfântul Apostol Pavel: Căci acum vedem ca prin oglindă, în gbicitură, iar atunci faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum amfost cunoscut şi eu (I Cor. 13,12).
Aşa spun toţi cei care cunosc lumea numai cu ochii lor materiali, asa mărturisesc cei care nu au cunoscut încă lumea prin Sfânta Scriptură şi prin textele Sfinţilor Părinţi, adică prin mijlocirea Ortodoxiei. Şi toţi cei care se căiesc cu adevărat şi încep cunoaşterea lumii ţinându-i de mână, ca pe nişte călăuze, pe Sfinţii Părinţi ai Ortodoxiei visează la clipa când vor înceta să vadă lucrurile opace prin oglinzi înşelătoare şi zic: „Atunci le vom vedea fată către fată, acum cunoaştem doar o parte, atunci însă vom cunoaşte pe deplin.” Acesta este primul motiv pentru care alegem cea mai bună călăuză care ne va face cunoscută lumea: Ortodoxia noastră, Sfânta Scriptura şi Sfinţii Părinţi.
Călăuze sigure – Sfinţii Părinţi
-îmi veţi spune şi al doilea motiv?
-Desigur. Al doilea motiv pentru care ne adresăm tora este nevoia de siguranţă, căci cunoaşterea lumii este lucru periculos. Lumea este foarte frumoasă, este atât de frumoasă, precum este o bijuterie de mare preţ, de aceea se mai numeşte şi cosmos. Din cauza frumuseţii. Cosmosul este o podoabă. Frumuseţe.
-Da. Dacă îmi amintesc bine, substantivul „cosmos” derivă din verbul care în limba greacă înseamnă „a împodobi”.
-Desigur, însă de multe ori ceea ce este frumos se foloseşte de către cei vicleni ca o capcană, ca o mască, şi în spatele a ceea ce este frumos se ascunde adesea catastrofa.
Nu uita, copile, cum se făceau capcanele de către vânătorii fiarelor sălbatice. Săpau o groapă adâncă, o acopereau cu beţe şi frunze şi deasupra aruncau bucăţi de carne sau animale întregi proaspăt tăiate. Fiarele sălbatice atrase de prospeţime şi de mirosuri se apropiau în grabă, cu poftă mare, şi brusc cădeau în groapa care se ascundea dedesubt.
-Da, aşa se întâmpla şi se mai întâmplă încă în multe feluri de vânătoare. Dar dumneavoastră aduceţi acest exemplu în legătură cu lumea, nu-i aşa?
-Aşa este. Căci lumea este frumoasă: natura, păsările, animalele, oamenii, florile, aromele, culorile, formele, luminile, podoabele, băuturile, hainele, banii, petrecerile, dansurile, dragostea, călătoriile, locurile frumoase, sărbătorile, ştiinţele, artele, prieteniile, cunoştinţele, lucrurile de slavă, de cinste.
Arhim. Spiridon0os Logothetis, Răspunsuri la întrebări ale tinerilor
Jurnal Spiritual
