Prima dată când mă duc la chilie, să mă iert cu aceia cu care am făcut ascultarea, fie că am ceva cu cineva, fie că nu am, eu să zic: „Blagosloviți și mă iertați pe mine, păcătosul, poate am supărat cu ceva”. Și el (ei) zic: „Dumnezeu să te ierte”. Și când mă duc la chilie să n-am nimic cu nimeni, și acela-i câștigul meu.
Eu așa am socotit în mănăstire, pe stareț ca pe un sfânt; și când nu l-am mai putut socoti ca pe un sfânt, gata… am picat pe pământ, am pierdut tot. Că zice: „Dea Domnul după inima ta”; dacă eu îi credeam sfinți, bucuria Duhului Sfânt o simțeam. Felul cum îi simt pe ei așa îmi dă mie Dumnezeu. Cei care doresc mântuire tuturor, Dumnezeu le dă cele de folos; cei ce rău o dorit, rău o și găsit.
„Lupta pentru smerenie și pocăință” – Părintele Proclu Nicău
Jurnal Spiritual
