Cum ne comportăm în timpul mesei?

0
208

masaStăm drept, dar nu înţepeniţi. Nu punem picioarele nici sub scaun, dar nici prea departe în faţă, pentru a nu-i incomoda pe vecini. Nu ne agăţăm de scaun. Poziţia mâinilor are o mare importanţă la masă. În nici un caz, braţele şi mai ales coatele nu trebuie să stea pe masă. Nu ţinem cu mâinile farfuria din care mâncăm.

Poziţia corectă – de repaus – braţele lipite de corp şi cu încheieturile mâinilor sprijinite de marginea mesei

Această ţinută se schimbă când mâncăm, păstrând însă coatele lipite de trunchi. Ne vom verifica ţinuta înainte de a intra în sufragerie, atunci când mergem să ne spălăm pe mâini. Eventualele retuşuri necesare după masă se vor face numai în baie (împrospătarea rujului, aranjarea părului). Dacă nu avem o baie curată, nu invităm musafiri! Nu trebuie să mâncăm niciodată grăbit sau nervos. Este nu numai o regulă de politeţe, ci şi o prescripţie medicală.

Mai grave sunt discuţiile neplăcute din timpul mesei. Să le evităm şi să ne impunem să fim calmi. Şi aşa, viaţă noastră e destul de stresantă. Să ne bucuram de prilejul pe care ni-l oferă o masă împreună cu familia. Nu bem şi nu vorbim cu gura plină. Este o regulă ce ar trebui cunoscută şi n-am reveni asupra ei dacă n-ar fi încălcată zilnic. Oamenii care încearcă să mănânce şi să povestească în acelaşi timp fac o impresie dezagreabilă. Să fim atenţi ca buzele să fie închise în timpul mestecatului. E de prost gust să ţinem degetul mic uşor ridicat când mâncăm sau când bem.

Dacă avem câini sau pisici, n-au ce căuta în sufragerie, oricât de mult i-am iubi. E nu numai o lipsă de respect faţă de musafiri, ci şi un prilej de incidente nedorite.

Un obicei prost, specific românilor, de care aceştia nu se pot debarasa, este acela de a-i obliga pe musafiri să mănânce mai mult decât vor. Învăţaţi formulele: “Da, va rog”, “Nu, mulţumesc”, “Yes, please”, “No, thank you”. Să ne gândim bine când le rostim. Sunt gazde care ne iau în serios. Dacă ne imaginăm că e de bun gust să refuzăm a doua felie de tort, cu toate că am mai mânca una, riscăm să rămânem fără ea, deoarece a doua oară nu ni se mai oferă dacă am spus “Nu, mulţumesc”. Masa devine un calvar când inimoasa gospodină repetă insistent: “Mai luaţi o sărmăluţă, sunt delicioase!”

Nu ne aşezăm la o masă ca să mâncăm pe saturate

Se poate cere sau lua dintr-un fel care ne-a plăcut în mod deosebit sau se poate refuza o mâncare ce ne face rău sau nu ne place. Politicos este să acceptăm să gustăm din felul respectiv, pentru a nu jigni gazda. Tot de politeţe ţine şi tactul gazdei de a oferi mâncare suficientă – nici prea multă, nici prea puţină – fără a-şi lăuda preparatele culinare. Musafirii o pot face, cu moderaţie însă, spre încântarea gospodinei, dar nu strigând peste masă şi nici cerând în acel moment reţeta. Cu atât mai mult, nu este cazul să se comenteze asupra procurării dificile a unui produs.

Masa trebuie să decurgă firesc, fără ostentaţie. Am putea spune că aceasta e norma ideală, greu de atins, la care trebuie să contribuie şi invitaţii, dacă simt că gazda este în impas din cauza tinereţii sau a lipsei de experienţă. Cu discreţie şi tact, ei pot trece peste momentele penibile ivite din te miri ce. Nu vor cere un antinevralgic şi un pahar cu apă în momentul în care gazda este ocupată să nu i se răcească gustările calde. Nu vor cere ketchup, piper, smântână… dacă nu le sunt oferite, pentru că s-ar putea ca ele să lipsească şi gazda să se simtă jenată. Să mâncăm aşa cum găteşte gospodina!

Obligaţia ei este să guste în prealabil din toate bucatele şi să le condimenteze moderat, iar a musafirului să le accepte ca atare. E foarte neplăcut să dăm sfaturi culinare în funcţie de preferinţele noastre. Fie că este o masă festivă sau una obişnuită, efortul gospodinei trebuie răsplătit cu remarci de genul: “Delicioasă, supa!”, “Ce frumos arată salata!”, “Ce bine miroase friptura!”. Ne vom abţine de la orice discuţii sau observaţii dezagreabile. Copilului cu care am venit îi vom face observaţii acasă, la fel şi soţului care a depăşit numărul de pahare.

Ne vom impune să nu stăm cu ochii aţintiţi asupra membrilor de familie cu care am fost invitaţi, aruncându-le priviri ucigătoare când greşesc ceva.

Educaţia nu se face în acel moment, căci atmosfera ar deveni jenantă pentru toţi.

Codul bunelor maniere, Aurelia Marinescu

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here