Cum redresăm neamul şi societatea românească ?

0
96

tarani_romani_Dacă noi încercăm să ne redresăm viaţa,atunci toată ţara va înflori. O ţară nu înfloreşte din parlament, nici din guvern, înfloreşte din străduinţa şi din conştiinţa fiecărui individ în parte. Pe vremea monarhiei se spunea că regele domneşte,iar guvernul conduce .Acum nu mai avem nici guvern nici rege.
Stăm în amorţirea aceasta,cum aşteaptă puiul de vrabie ca mama să-i aducă o furnică în guşa ei.Aşa aşteptăm noi,oamenii moderni,pentru că societatea noastră nu este obişnuită cu o muncă sănătoasă. Noi mergem să arăm pustietăţile Americii,să menţinem sănătatea Germaniei cu medici români.
Iată un exemplu de neglijenţă : dacă mă duc să cumpăr ceva din oraş şi sunt două magazine,unul grecesc şi unul românesc,românul se duce la grec,nu se duce la fratele lui să-i dea posibilitatea de a câştiga un ban,ca la rândul lui să vină tot în ajutorul tărănului şi al românului nostru. Vin pălării din export din nu ştiu ce ţară,intră în magazinele noastre : ,, A ,asta-i pălărie americană,asta e grecească,asta e românească ” şi se opreşte la cea de la străini, nu o ia pe cea de la români. Şi e mult mai slabă marfa chinezului ,decât marfa noastră.

Suntem aşa de ofiliţi şi oprimaţi încât nu mai deschidem mintea,nu mai deschidem nici ochii,nici gura. Stăm într-o cuminţenie, să-mi fie cu iertare ,prostească.Faima cuminţeniei noastre s-a dus peste tot în lume,încât a ajuns străinul să facă glume pe seama acestei cuminţenii a românilor.
Ţăranul român de altfel nu are nevoie de alt ajutor,decât de ogorul lui pe care trebuie să-l lucreze cu osteneală mâinilor lui şi sudoarea frunţii sale. Aceasta este de altfel şi o poruncă biblică,nu? Dar românul nostru s-a puturoşit,s-a învăţat cu comoditatea şi aparenţa luxului acesta îmbietor. Stă în faţa calculatorului şi umple barurile noaptea. Românul nu are nevoie de bananele şi portocalele lor,ca şi aşa ne trimit numai otrăvuri. Să trăim noi cu mierea albinelor noastre aşa cum au trăit strămoşii noştri,cu ceapă,cartoful şi văcuţa ţăranului român ; cu coasa şi secera cu care am secerat pâinea cea de toate zilele, pe care ne-a dăruit-o Domnul. Şi cred că în viitor românul va ajunge după cum a început,cu ogorul lui,în simplitatea şi sfinţenia lui. Ne vom întoarce vrând nevrând la originile şi îndeletnicirile de la început,cu mijloacele cele mai rudimentare,în ,,tovărăşie” cu vaca vecinului care va trage să scoată brazdele pentru a semăna sămânţa ce îşi va da rodul la vremea ei.

Extras din cartea ,,Din învăţăturile şi minunile Părintelui Iustin”

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here