Un tânăr creștin ortodox să-și folosească timpul spre înaintarea în viața duhovnicească și dacă, de exemplu, e student să fie cât mai sârguincios.
Eu aș vrea ca toți cei care sunt în asociația asta a studenților creștini ortodocși să fie cei mai reprezentativi studenți. Să fie studenți care n-au examene pierdute, care învață cum trebuie, care sunt oameni de treabă și atunci pot să fie creștini, studenții creștini ortodocși.
Dacă nu sunt așa, se încurcă și pe ei și-i încurcă și pe alții. Iar timpul ți-l folosești la ce crezi tu că trebuie să ai ca să înaintezi în cele bune: lectură duhovnicească, știu eu, poți să asculți muzică faină, poți să te plimbi, poți să faci sport și e necesar chiar să faci sport, mai ales dacă ești la oraș.
Dacă ești la oraș n-ai unde să cosești și să sapi și să faci treburi pe care le facem noi cei de la țară care le-au putut, le-au făcut și trebuie să faci ceva.
Eu, de exemplu, am la mănăstire un părinte care zicea: „Acum, dacă mai aveți ceva cu mine spuneți-mi că, zice, mă duc să alerg o țâră”. Se ducea să alerge, că simțea nevoia de mișcare, să facă ceva sport să-și folosească cumva energia.
N-am zis niciodată: nu te duce. Lasă să se ducă omul.
„Gânduri care duc spre lumină”, Arhimandrit Teofil Părăian
Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]





















