Dinozaurii erau inceţi sau rapizi, pe două sau pe patru picioare … Marea varietate a dinozaurilor ne oferă o tipologie vastă de moduri de a păşi sau de a se mişca. Oamenii de ştiinţă au reuşit să le reconstituie, analizând amprentele fosile şi oasele membrelor.
Tibiile lungi şi coapsele musculoase ale dinozaurului Velociraptor sau labele lungi şi fusiforme ale dinozaurului Gallimimus, de exemplu, aparţineau unor alergători bipezi. La nevoie, ştiau să alerge chiar şi puternicii Tyrannosaurus şi Allosaurus: înzestraţi cu labe posterioare lungi şi robuste, erau capabili de curse scurte şi rapide. Enormii sauropozi sau un ceratopsid ca Triceratops înaintau mai lent, pe patru picioare robuste şi labe late, care le garantau o solidă susţinere a structurii lor masive.
Unii se caţără …
Unii oameni de ştiinţă consideră că dinozaurii cei mai sprinteni şi uşori ar fi fost chiar capabili să se caţere în copaci.
…Iar alţii fug
Goana era singura apărare a micilor erbivore care trebuiau să fugă din faţa prădătorilor.
Înotători abili
Giganticii plesiozauri şi ihtiozauri nu erau dinozauri. Erau reptile marine care au dominat mările de-a lungul întregii perioade a Jurasicului şi a Cretacicului. Ihtiozaurii erau înotători rapizi; semănau cu delfinii de azi: aveau corpul prelung, o coadă groasă şi membrele anterioare ca nişte vâsle. Numeroasele resturi fosile au demonstrat că, la fel ca delfinii, năşteau pui gata dezvoltaţi. Plesiozaurii aveau în general gâtul lung, capul mic şi aripioare înotătoare lungi.
Cum îşi foloseau dinozaurii coada?
Cozile lungi ale multora dintre dinozauri erau un instrument potrivit pentru menţinerea echilibrului, atât în timpul alergării cât şi atunci când se ridicau pe labele posterioare. Coada foarte musculoasă a dinozaurului Iguanodon îi servea, se pare, ca element de sprijin, ca şi coada cangurilor. Dinozaurul Deinonychus, prădător sprinten şi feroce, era capabil să-şi ţină coada întinsă în spatele său. El o folosea ca pe o cârmă în timpul curselor sale foarte rapide în zig-zag. În funcţie de forma pe care o avea, coada erbivorelor era folosită ca un bici sau ca o măciucă, pentru a se apăra de prădători.
”Marea carte: Întrebări şi răspunsuri”, Litera Internaţional
