La bucurii duhovnicești ajungi și din somn, dacă mintea-i în lucrare, și când ești treaz. Când binevoiește Bunul Dumnezeu, Duhul Sfânt oprește firea: nu ți-i foame, nici sete, nimic nu te mai vatămă. Cu timpul, Duhul Sfânt îi ia rugăciunea, fie treaz, fie prin somn, atunci unde-l duce se simte fericit, iar dacă-l aduce îi dă înapoi rugăciunea pe care i-a luat-o și el nu mai este obosit cu mintea. Și ziua, când Duhul cel Sfânt adună mintea în inimă, și se roagă cu atâta dor de Dumnezeu, unde-l duce atunci Duhul Sfânt el se simte ca-n Rai. Numai cel ce a gustat aceste bucurii poate să înțeleagă. Dacă Bunul Dumnezeu l-ar lăsa în bucuriile astea, veșnic ar sta… Dacă ai avut o bucurie din astea, să știi că nu-i a ta. A ta este atunci când, de câte ori te-ai pune la rugăciune, te-ai liniști, și ai avea-o oricând, atunci e a ta… Dar Dumnezeu ți le-a descoperit, ca să știi pentru ce să lupți.
Când vei avea o bucurie ca aceasta, trebuie să faci în felul acesta. Când ți-a luat rugăciunea și te-ai bucurat de slava lui Dumnezeu și te-a adus înapoi și ți-a dat iar rugăciunea, atunci să zici mereu rugăciune, mereu, mereu, cât de scurt și cât de des, ca să nu stea mintea împrăștiată; iar dacă ai multă smerenie, Duhul Sfânt iarăși te ia…; și așa și trei, patru zile, poate și mai mult. În timpul acela nici nu dormi, nici nu ți-i foame, dar nici nu ai în minte veacul acesta, îl ai pe celălalt.
După ce s-au retras bucuriile acestea, vine diavolul prin ispitire; prima dată cu mărunțișuri mici, mici, mici, și dacă zici: „Doamne Iisuse…”, atunci el stă așa, la pândă. Și dă năvală atunci când vede că moara merge fără măciniș. Atunci pune și el neghină și își gătește măcinișul lui.
„Lupta pentru smerenie și pocăință” – Părintele Proclu Nicău
Jurnal Spiritual
