Cunoaştere

0
88

DSC0g4Critică
166. Dacă prietenul te critică pe drept, îndreaptă-ţi greşelile! Dacă nu-s îndreptăţite criticile lui, deocamdată laudă-i voinţa, încuviinţează-i gândul, multumeste-i pentru prietenie.
Te mustră din pricina marii lui prietenii. Să nu ne supărăm când suntem certaţi. Mare folos aduce vieţii noastre critica dacă e primită de toţi şi când mustrăm pe cei ce greşesc, dar i şi când îndurăm cu inima uşoară mustrarea atunci când noi înşine greşim. Ce sunt leacurile pentru răni, acelaşi lucru sunt mustrările pentru greşeli. După cum este fără minte cel ce îndepărtează leacurile, tot aşa de fără de minte este cel ce nu primeşte critica. Însă mulţi adesea se înfurie, gândesc în ei şi-şi spun: „Eu sunt înţelept, sunt priceput, cum să sufăr mustrarea cutăruia?” fără să-şi dea seama că tocmai cuvintele acestea sunt dovada nebuniei lor. „Am văzut”, spune Scriptura, „om căruia i se părea că este înţelept, dar mai multă nădejde de înţelepciune are nebunul decât el”. [32, III]

Cuget
167. Aşadar nici sărăcia nu poate fi pricină de tristeţe si nici bogăţia nu zămisleşte plăcerea şi mulţumirea sufletească, ci numai cugetul nostru este care iscă şi pe una, şi pe alta. Gândeşte-te bine, începând chiar de jos. [49, XXXVIII]

Cuminţenie
168. Cuminţenia e mai de preţ decât bogăţia. [38, 5]

Cumpătare
169. Cel ce ştie a se lăuda în Domnul, niciodată nu $c îngâmfa, ci pururea va fi cumpătat şi în toate va fi mulţurn

170. Cumpătarea la mâncare şi băutură nu are aceste ur-mări; alungă departe aceste neajunsuri; este pricinuitoare de sănătate şi de bunăstare trupească. Iar dacă urmăreşti plăcerea, vei găsi mai multă plăcere în cumpătare decât în chefuri si îmbuibări. în primul rând, ne înzdrăveneşte trupul şi nu îngăduie să vină peste trup nici una dintre bolile amintite mai sus, care prin ele însele şi chiar numai una dintre ele sunt în stare să stingă şi să taie din rădăcină orice plăcere. în al doilea rând, cumpătarea produce mai multă plăcere decât chefurile şi îmbuibările chiar cu ajutorul mâncărurilor de care se foloseşte. [6, 70]

Cunoaştere
171. Prin urmare, nu cunoaşterea se va strica, ci cea din parte va înceta a mai fi cunoaştere, fiindcă atunci nu numai acestea le vom cunoaşte, ci încă şi mai multe. Şi pentru că ceea ce zic să o pot arăta şi mai lămurit, mă voi sluji de câteva pilde. Noi, de pildă, ştim că Dumnezeu este pretutindeni, aşa cum şi în ce fel nu stim; stim de asemenea că toate fiinţele le-a făcut din ceea ce nu erau, adică din nimic, însă felul nu-l cunoaştem; stim de asemenea că s-a născut din fecioară, jnsa cum, nu ştim. Atunci însă vom şti ceva mai mult şi mai l*murit despre acestea. [49, XXXIV]’

Cunoaşterea Lui Dumnezeu

172. Chiar de am avea cunoaşterea deplină a tuturor celorlalte, nici aşa nu am putea avea cunoaşterea de Dumnezeu deplină, căci câtă depărtare este între Dânsul si toate celelalte nu se poate spune. [49, XX]

173. Iar în acest loc să înţelegi că vedere înseamnă cunoaştere. Bineînţeles, nu se cuvine să gândeşti că puterile netrupeşti au parte de pupile, ochi şi gene, ci, aşa cum este vederea pentru noi, la fel este cunoaşterea pentru acelea. Astfel, când auzi că „Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată”, socoteşte că ti-a fost dat să auzi că nimeni nu L-a cunoscut pe Dumnezeu în esenţa Sa cu deplină claritate. La fel, când auzi despre serafimi că şi-au plecat ochii şi şi-au pus o pavăză înaintea privirii şi când auzi că heruvimii au făcut acelaşi lucru, să nu socoteşti că este vorba despre ochi sau despre gene – fiindcă acesta este un comportament specific corpului -, ci să crezi că acestea sunt modalităţile prin care profetul a vorbit acoperit despre cunoaşterea cu care sunt înzestraţi. [9, IV]

Curaj
174. Deci, de vrea cineva să aibă multă putere, să îmbrăţişeze sărăcia, să dispreţuiască viaţa de aici, să socotească moar-l tea o nimica. Un om ca acesta va putea fi de folos Bisericilor mai mult decât cei bogaţi, mai mult decât dregătorii, mai multl chiar decât împăraţii. împăraţii şi bogaţii, orice ar face, o M cu bani, pe când omul sărac face lucruri mari şi multe cu preţul vieţii sale. Cu cât e mai de preţ sângele ca argintul, cu atât mai de preţ e fapta unuia faţă de a celorlalţi. [35, 4]

Curăţie
175. Atâta vreme cât sufletul e treaz şi priveghează, este şi trupul curat; dar când sufletul se întunecă, se rostogolete trupul în mocirlă, în plăcere. [19, 2]

176. După cum trupul se strică de desfrânare, tot aşa şi sufletul se pângăreşte de gânduri drăceşti, de învăţături rele, de cugete netrebnice. Cel care spune: „Sunt curat la trup”, dar poartă în suflet pizmă fratelui său, acela nu-i curat. [19, 4]

Curiozitate
177. Împreună cu celelalte rele, eu nu ştiu cum în firea oamenilor s-a furişat boala curiozităţii şi a cercetării fără rost a faptelor străine, ceea ce şi Hristos a înfierat, zicând: „Nu judecaţi, ca să nu vă judecaţi” (Mt. 7, 1), căci acest păcat, ca şi toate celelalte păcate, nu are cu sine nici o mulţumire, ci numai pedeapsă şi osândă. [49, XI]

Maxime patristice, Sfântul Ioan Gură de Aur, protosinghel Teodosie Paraschiv

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here