Fericirea – zâmbetul multicolor al sufletului în forma unui curcubeu (Viorel Vintilă) – Zâmbetul, un curcubeu al lacrimilor (Jules Renard) – Florile sunt zâmbetul lui Dumnezeu pe pământ (Viorel Muha)
Cerere și răspuns
Un om îi cerea lui Dumnezeu mereu același lucru:
– Doamne, Tu care ești cea mai mate putere și Creatorul a toate, dăruiește-mi, te rog o sută de mii de lei! Pentru Tine e un fleac. Tu poți face orice… Pentru Tine timpul nu înseamnă nimic, iar o sută de mii de ani sunt precum o clipă. O sută de mii de lei, pentru Tine, nu fac mai mult decât un singur ban. Te rog din suflet, dă-mi un ban!
Iar Dumnezeu i-a răspuns:
– Așteaptă o clipă…
Curajul, nu compromisul, aduce zâmbetul de aprobare al lui Dumnezeu (Thomas S. Monson)
Ajutorul divin
Un tânăr de 20 de ani se roagă la Dumnezeu:
– Dă, Doamne, să câștig la loz în plic!
Pe măsură ce anii trec, omul se tot roagă:
– Ajută-mi, Doamne, să câștig la loz în plic!
Omul a îmbătrânit, i s-a albit părul, îi tremurau picioarele. Dar, el continua să-l roage pe Dumnezeu.
– Ajută-mi și mie, Doamne, să câștig la loz în plic!
În acest moment, omul aude o voce puternică:
– Măi, omule, dă-mi o șansă! JOACĂ!
Curcubeu – zâmbetul colorat al lui Dumnezeu trimis oamenilor (Daniela Rotariu)
Salvarea din calea apelor
Satul era amenințat de viitură. Toată lumea alerga disperată să-și salveze bunurile și pe ei înșiși din calea apelor, numai Ion, credincios din fire, nu se agita deloc. Vecinii lui îl întrebau:
– Ce faci, măi, Ioane? Nu vezi că vine prăpădul? Fugi, salvează-te!
– Nici nu mă gândesc! Eu stau aici, mă salvează Dumnezeu!
Acolo a rămas, răbdător. Vin șuvoaiele peste sat. Ion se urcă pe acoperișul casei și stă și așteaptă. Un grup de oameni trece pe lângă casa lui într-o barcă de salvare.
– Ce faci, Ioane, acolo pe casă? Vino-n barcă, o să te îneci!
– Nu, rămân aici! Dumnezeu e mare, mă salvează El!
– Treaba ta! zic cei din barcă.
Mai stă ce mai stă, trece o altă barcă pe lângă casa unde stătea Ion.
– Hai, măi Ioane, sari în barcă și salvează-te!
– Nu, nu! Dumnezeu e mare, El mă va salva!
– Hai, mă, că te ia apa!
– Nu vin, mă!
Pleacă și a doua barcă. La cea de-a treia barcă, povestea se repetă. Apoi, Ion moare, înecat de ape, și ajunge în Rai. Ajuns la Porțile Raiului, bate cu putere și cere să fie lăsat să vorbească cu Dumnezeu.
– Păi bine, Doamne! Eu mă rog atât de tine, îți dau toată încrederea mea și Tu mă lași să mor?
– Cum îți spunea ție pe Pământ? întreabă Dumnezeu.
– Ion.
Caută Dumnezeu într-un registru și găsește numele lui Ion și locul de unde era.
– Măi, Ioane, nu știu cum să-ți spun… dar, la mine aici scrie că ți-am trimis trei bărci!
Vă invit să savurați și alte glume în acest articol.
A consemnat Mihaela Mușetescu
