Curiozităţi din lumea animalelor

0
950

Natura nu încetează să ne uimească prin diversitatea formelor de viaţă desăvârşite în milioane de ani de evoluţie adaptivă. Apariţia vietăţilor transparente a avut drept scop supravieţuirea acestora în medii ostile care mustesc de prădători. Majoritatea animalelor cu trup străveziu se folosesc de această adaptare că de un camuflaj pasiv, corpul lor devenind cumva invizibil, confundându-se cu mediul ambiental că o bucată de sticlă vie prin care prădătorii privesc forma prăzii fără să distingă presupusa victima.

10-meduza10. Meduzele transparente

Majoritatea speciilor de meduze care populează mările şi oceanele Terrei nu au un colorit specific, fiind aproape invizibile. Grupate de cercetători în phylum-ul (încrengătura) Cnidaria, nevertebratele transparente se folosesc de acesta proprietate adaptivă că de un mijloc eficient de a se ascunde de prădători pe timpul nopţii, când nici cel mai ager ochi de peste nu le distinge în valurile mării. Aceasta transparentă aparenta le ajuta pe meduze şi atunci când vor să se hrănească, deseori camuflajul păcălind prada.

Meduzele sunt animale extrem de primitive, nu au sisteme specializate – digestiv, osmoregulator, nervos, respirator sau circulator. Unele specii de meduze sunt comestibile, fiind întrebuinţate pe scară largă în gastronomia locală din Asia de Sud-Est. Specia de meduză transparenta Turritopsis nutricula a atras atenţia tuturor savanţilor din lume deoarece este o vietate practic nemuritoare. Când o astfel de meduză îmbătrâneşte, celulele din organismul său intră într-un proces unic de întinerire, animalul trecând înapoi de la stadiul de adult la cel de pui.

9. Salpa transparenta

Sub denumirea de salpe, zoologii au grupat o serie de animale primitive din încrengătura Chordata. Aceste animale trăiesc în egală măsură în apele ecuatoriale, temperate sau reci ale Oceanului Planetar. Cea mai mare concentraţie de salpe se întâlneşte totuşi în apele din jurul Antarcticii, unde populaţiile au tendinţa să înlocuiască, încet-încet, populaţiile de krill (o specie de crustacee mărunte, Euphausia superbă), aflate în declin în ultimii ani. Salpa se deplasează contractând şi pompând continuu apa prin corpul său transparent, care are o lungime cuprinsă între 1 şi 10 centimetri.

Cu toate că par asemănătoare cu meduzele, datorită organismului simplu şi modului de înot, salpele sunt mai evoluate decât acestea, cercetătorii susţinând că aceste vietăţi marine prezintă mici formaţiuni nervoase care seamănă cu primele forme ăla sistemului nervos central. Salpele se hrănesc cu fitoplancton şi se folosesc de aspectul transparent al corpului lor pentru a crea în fata prădătorilor imaginea ameţitoare a mai multor trupuri care se confunda unul cu altul.

8. Larvele transparente ale creveţilor

08-larvaÎn apele care scalda arhipelagul Hawaii trăieşte o specie de crevete ale cărei larve au ales, de asemenea, “adăpostul” oferit de o siluetă transparenta. Femela crevetelui hawaian depune, la sfârşitul sezonului de împerechere, între 50.000 şi un milion de ouă proaspăt fecundate. După o perioadă de numai 24 de ore, din ouă eclozează larvele de creveţi, denumite nauplii în limbaj ştiinţific. Micile larve transparente se hrănesc cu rezervele de substanţe nutritive stocate în propriul organism până în momentul în care trec în faza superioară de zoee.

Mică larvă transformată în zoee îşi păstrează fizicul transparent, deoarece este încă vulnerabilă în fata prădătorilor. Larvele transparente ale crevetelui hawaian aproape se confunda la înfăţişare cu unele specii de meduze. În consecinţă, pentru sporirea şanselor de supravieţuire, larvele creveţilor caută compania grupurilor de meduze transparente cu talie asemănătoare cu a lor, pentru a câştiga astfel un plus de camuflaj.

7. Amfipodul transparent

Amfipodele din specia Phronima sedentaria au fost descoperite recent de o expediţie submarină care cerceta zona abisală din partea de nord a Oceanului Atlantic. Pentru a-şi spori şansele de supravieţuire, acest nevertebrat prezintă transparenţă inclusiv la nivelul organelor interne. Cu toate că, la prima vedere, pare o specie de crevete, Phronima este foarte diferit de crustaceele care se hrănesc cu fitoplancton.

Este un mic, dar feroce animal carnivor, care nu depăşeşte lungimea de 2,5 centimetri. Îşi pândeşte prada în deplin întuneric, stând ascuns în crevasele abisale. Prăzile sale favorite sunt micile vietăţi din plancton pe care le vânează fără cruţare. Natura să violenta a servit drept sursă de inspiraţie pentru artistul elveţian Hâns Ruedi Giger, creatorul Xenomorf-ului din seria de filme Alien, după cum amintesc şi producătorii britanici ai seriei de documentare apărute sub egida BBC, Planeta Albastră.

6. Peştele de gheaţă

06-peste-3Denumit uneori şi peştele-de-gheaţă crocodil (poate din cauza gurii sale pline de dinţi?) acesta creatura nu este, în ciuda denumirii sale, nici crocodil şi nici alcătuită din gheaţă. Grupa peştilor abisali din familia Channichthyidae, după cum i-au denumit ihtiologii, cuprinde în rândurile sale mai multe specii de peşti cu corp transparent. Adaptarea lor la lipsa totală de lumină din abisul oceanelor constă nu doar în lipsa pigmenţilor coloraţi din ţesuturi, aceşti peşti fiind printre puţinele specii de animale vertebrate care au sânge transparent. De fapt, peştii de gheaţă sunt singurele animale vertebrate fără hemoglobină.

Metabolismul lor se bazează doar pe oxigenul dizolvat în propriul sânge, oxigen care este absorbit din apă prin pielea transparenta. Rata metabolica se accentuează astfel pe măsură ce peştele ajunge în ape reci, care sunt în mod natural mai bogate în oxigen decât apele calde. La cinci specii de peşti crocodili de gheaţă, gena mioglobinei din muşchi a dispărut total, speciile respective prezentând inclusiv organe interne transparente. Sunt prădători redutabili, hrănindu-se cu krill, copepode şi peşti.

5.Peştele-zebră creat de cercetători

Peştele-zebră este unul dintre cei mai îndrăgiţi peşti de către pasionaţii de acvaristica. Probabil pe baza acestei calităţi, cercetătorii americani din cadrul Children’s Hospital din Boston au reuşit să creeze, prin sute de combinaţii genetice, peşti-zebră de acvariu care au proprietatea de a fi transparenţi.

Richard Klemke, conducătorul acestui proiect, a declarat presei că procesul prin care s-au obţinut peşti zebră-transparenţi nu a fost un experiment ştiinţific realizat din curiozitatea sau amuzamentul cercetătorilor. Motivul a fost unul eminamente umanitar. Cercetătorii aveau nevoie de peşti transparenţi, pentru că numai astfel puteau urmări etapele apariţiei şi dezvoltării tumorilor canceroase pe diferite organe. În speranţa descoperirii unor tratamente cât mai eficiente împotriva cancerului, cercetătorii pot observa acum, în premieră, modul în care apare şi se dezvoltă o tumoră canceroasă în interiorul unui organism viu.

4. Calmarul de sticlă

Calmarul de sticlă Teuthowenia pellucida este o vieţuitoare fascinantă, pe care puţini cercetători au norocul să îl observe în mediul său natural. Este un cefalopod (înrudit cu sepiile şi caracatiţele) care populează etajul abisal al Oceanului Planetar. Puii săi trăiesc în ape de suprafaţa dar, odată ce calmarul de sticlă se maturizează, migrează spre apele adânci, unde trăieşte în întuneric absolut până la sfârşitul zilelor, adaptat perfect la presiunea enormă din acele locuri. După cum certifica şi denumirea dată de primii scafandri care l-au scos la suprafaţă pentru cercetări, calmarul de sticla este printre cele mai transparente vietăţi ale oceanelor.

Dacă rudele sale din familia Cranchiidae pot atinge şi lungimi de 3 metri, micul Teuthowenia pellucida are doar câţiva centimetri la maturitate. Singurul organ intern vizibil în trupul său transparent este glanda digestivă, organ echivalent ficatului vertebratelor. Calmarii de sticlă au organe bioluminiscente situate în apropierea ochilor şi posedă capacitatea de a se rula într-o minge transparentă, deplasându-se astfel mai uşor în curenţii de apă. Că mai toate vietăţile abisale, calmarii de sticla sunt prădători de temut pentru peştii mici cu care împart adâncurile îngheţate şi reci ale oceanelor.

3. Fluturele cu aripi de sticlă

03-flutureÎn adâncul junglelor tropicale ale Americii Centrale, undeva în porţiunea de pădure compactă dintre Mexic şi Panama, trăieşte un fluture cu înfăţişare extraordinară. Denumit ştiinţific Greta oto, în onoarea eleganţei actriţe Greta Garbo, de către primii entomologi care l-au descris, straniul fluture ascunde multe suprize, unele chiar mortale. Fluturele are părţile superioare ale aripilor colorate în nuanţe vii de negru, verde, roşu şi galben. Părţile inferioare ale aripilor sunt însă complet transparente, asemănătoare întrucâtva cu aripile muştelor.

Omizile acestui fluture sunt foarte veninoase, deoarece se hrănesc cu plante bogate în toxine alcaloide. Omizile îşi păstrează toxinele în ţesuturi, până când ajung la starea de adult şi se transformă în fluturii cu aripi de sticlă. Când ating maturitatea sexuală, fluturii cu aripi de sticlă întreprind lungi migraţii în perioada sezonului de împerechere. Otrăvurile stocate în organism încă de când erau omizi îi transforma în unele dintre cele mai periculoase insecte, specialiştii recomandând ca un astfel de fluture să nu fie capturat cu mâinile goale.

2. Peştele cu cap transparent

Macropinna microstoma este un peşte care atinge doar 15 centimetri lungime, fapt care nu-l împiedica să fie un prădător redutabil în lumea abisală. Trăieşte la adâncimi de peste 600 metri, în zone unde vizibilitatea este aproape nulă. Cercetătorii americani au descoperit ca peştele îşi petrece majoritatea timpului stând nemişcat. Cele două formaţiuni care, la prima vedere, par ochii săi, sunt de fapt organele olfactive, prin care “simte” particularităţile mediului său ambiant.

Ochii sunt situaţi în creştetul capului, având formă şi rolul unor periscoape. Aceiaşi ochi neobişnuiţi au proprietatea de a se roti în jurul propriilor axe. Poziţia ochilor îl ajută să distingă prada pe dedesubt, o calitate specială a peştilor care vânează în adâncul întunecat al Oceanului Pacific.

1.Broaştele… evident transparente

01-broascaPentru primul loc s-a calificat probabil cel mai straniu reprezentat al batracienilor, broasca transparenta sau broască de sticlă, după cum o numesc nativii amerindieni din Amazonia. Sub titulatura de broască transparentă se ascund, de fapt, mai multe specii care aparţin familiei Centrolenidae. Toate broaştele din genurile Centrolene, Cochranella, Hyalinobatrachium şi Nymphargus prezintă acelaşi abdomen translucid prin care se văd detaliat inima, ficatul, tubul digestiv, coloana vertebrală şi restul scheletului.

Pentru camuflarea în junglă, spatele şi capul broştelor de sticla sunt colorate într-o nuanţă vie de verde, semănând la prima vedere cu broaştele din genul Eleutherodactylus şi cu broaştele de copac din familia Hylidae. Cercetătorii au studiat mulţi ani motivele pentru care broaştele de sticlă au abdomenul şi partea anterioară a membrelor transparente, fără a găsi o explicaţie convingătoare şi definitivă. Marea parte a herpetologilor sunt, totuşi, de părere că aceste broaşte au abdomenul transparent că o adaptare la variaţiile umidităţii din atmosfera sufocantă a pădurilor ecuatoriale.

Sursa: descopera.ro

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here