Cuza-Vodă la Sultan

0
1197

Cuza-Vodă”Când s-a dus Cuza-Vodă la împăratul turcesc, atunci  s-a mirat lumea d-acolo de istețimea și frumusețea lui și i-au dat drepturi mari țării noastre, știți ce lucru de samă s-a mai făcut?

Împăratul turcesc, de mare bucurie, a dat porunci să iasă din închisori și din robie toți românii cari, demult, robeau în țara turcească și nu mai știau, săracii de atâta amar de vreme, nici de taică nici de maică, nici de frați, nici de surori. Și să plece oamenii acasă, o dată cu Vodă Cuza!

Și așa s-a și întâmplat.

Acu’, între cei robiți era și un om de pe la noi, anume: Călin! Era rob și el și nevasta.

Când îl duseseră în țara turcească, îl luase un turc, îi detese patru boi și-un plug și-l trimise la câmp, departe.

Bietul Călin, ce era să facă? Ara ce ara acolo, iar duminică venea la casa turcului, care – mirat de hărnicia lui – îl lua de-i cinstea și zicea păgânul?

– Bre, Călin! Harnic la tine, rumâne, bre!

Și acolo a stat el doisprezece ani, iar când a sosit Cuza-Vodă în Țarigrad, au început să bată tobele și să se strige pe uliți:

– Să iasă toți robii și să se ducă în țară, că i-a dezrobit Cuza-Vodă!

Și ieșeau toți, iar de nu ieșeau, îi tăiau turcii.

Călin, săracu’, era departe în câmp, și el nu știa de minunea asta. A avut însă noroc cu nevastă care era tot timpul în țara turcească, cu copiii. Când se strigă pe uliți era cu vadra la apă și auzi şi ea vestea cea bună. Se repede atunci în calea lui Vodă Cuza și îi cade în genunchi:

– Și noi suntem robi, măria-ta!

– Păi, unde stați?

– La cutare turc.

Și s-au dus trimișii lui Vodă, acolo la plug, de l-au adus pe Călin și au chemat și pe turc:

– Să-i dai drumul acasă, jupâne!

Și și-a strâns Călin tot ce avea; iar turcul când l-a văzut că pleacă, a început să plângă:

– E, bre, bre! Multă avere îmi făceai tu mie, dacă mai ședeai, bre! N-am știut eu de una ca asta, că nu mai plecai, bre!

Apoi i-a dat turcul o vază și o câteva sute de franci și a venit Călin în Țara Românească, cu nevastă cu tot; știți de unde? Chiar din Sămăila noastră.

El a bătut paru-ntâiu. Și de la el, drumului de acolo, de pe Frumușelu, i-a rămas numele de drumul lui Călin Robul.”

Din Legendele Românilor, Editura Ion Creangă 1990

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here