Loreta Popa
Vineri 13, ora 13.00, 2013, o carte ce are 13 capitole a fost lansată în foaierul Radioului bucureştean, mai precis în Centrul de Presă al Radio România. Această carte este biografia unui om de radio, a unui actor din Promoţia de Aur 1956, care a descoperit că pasiunea vieţii lui este regia, Dan Puican.
Autoarea cărţii este nimeni alta decât Annie Muscă. Ea este deja cunoscută pentru realizările sale în acest domeniu… E suficient să amintim de biografiile lui Tudor Vornicu, Dan Mihăescu, Dumitru Prunariu; Pantelie Tuţuleasa şi fotograful Ion Miclea, ca să înţelegeţi cât de important este ceea ce face.
Emoţiile se citeau din plin pe chipul regizorului Dan Puican înainte de începerea evenimentulu.
El nu ştia sigur câţi dintre cei cu care a colaborat de-a lungul timpului îşi vor face apariţia. Încet, încet Centrul de Presă a devenit neîncăpător pentru actorii şi prietenii celui mai cunoscut regizor de teatru radiofonic.
Colegi din radio, preşedintele director general al instituţiei, Ovidiu Miculescu, directorul Centrul Cultural Media Radio România, Oltea Şerban Pârâu, care de altfel au şi rostit câteva cuvinte despre protagonistul volumului şi despre importanţa culturii în viaţa oamenilor, jurnalişti, scriitori, cu toţii au găsit un loc la lansarea cărţii scrise de Annie Muscă şi dedicată lui Dan Puican, moderată de Costin Tuchilă, omul potrivit la locul potrivit, deoarece nimeni nu putea vorbi despre teatru mai bine decât el, care face asta de o viaţă.
Dan Puican a petrecut în Radio peste 50 de ani din cei pe care nu-i arată.
A montat peste o mie de piese şi a avut bucuria să lucreze cu cei mai mari actori ai României. Viaţa sa este Radioul, aşa cum declară. Tânăr sufleteşte, Dan Puican este un pasionat al acestei meserii. Acum nu mai poate monta nicio piesă de teatru pentru că bani pentru cultură se găsesc greu, din ce în ce mai greu.
În 1952 dădea examen la Institutul de Cinematografie…
La 15 septembrie 1952 găsea la intrare un mare afiş pe care scria: „Dan Puican să se prezinte de urgenţă la Serviciul Cadre”. „Deşi eram tânăr realizam că dacă sunt chemat la Cadre nu era ceva de bine.
Am ajuns acolo şi mi s-a spus că nu pot urma cursurile Facultăţii pentru că tatăl meu fusese arestat. Ce se întâmpla? În anii aceia intelectualii erau hărţuiţi de cei din conducere, iar tatăl meu era ofiţer. A fost acuzat că este mic burghez, că are nu ştiu ce prăvălie la Olteniţa, de unde eram eu. Pentru toate aceste lucruri nu mi se dădea voie să continuu studiile.
Am ieşit plângând de acolo.
Marele meu noroc a fost că tocmai atunci m-a văzut decanul, i-am explicat situaţia. I-am spus că nu era adevărat. Acesta nu mi-a zis decât să-i aduc acte de la Olteniţa că nu este nimic real. M-am dus acolo, am reuşit să fac rost de acte. Mi le-au dat pentru că atunci după război era la mare modă să fii artist, iar cei de la Olteniţa erau fericiţi să aibă şi ei artistul lor care să-i reprezinte. După ce le-am dus nu am mai avut nici un fel de probleme. Mi-am terminat studiile”, spune cunoscutul regizor.
Examenul de admitere a fost la Institutul de Cinematografie. Din 1954 clasele s-au unit şi Institutul de Cinematografie de la Bucureşti s-a unit cu Institutul de Teatru de la Cluj. Astfel, s-a format Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică. Aşa s-a format si echipa de 26 de actori care a terminat în 1956… Au fost împărţiţi la Craiova, Bacău, Timişoara şi Baia Mare.
„Am stat la Baia Mare patru luni şi nouă zile. Dacă am numărat vă daţi seama că m-am bucurat când am plecat.”
Am făcut acolo trei roluri ca actor, eram şi eu june prim, zic eu că arătan destul de bine. De acolo am plecat prin transfer la Braşov, unde am stat şapte ani. Am fost atras întotdeauna de regie, aşa că am fost asistent regie la Braşov. Am lucrat cu maeştrii Sică Alexandrescu, Dinu Cernescu. Ei îmi spuneau ce să fac şi eu conduceam repetiţiile.
Preocuparea mea pentru regie m-a determinat să dau examen la Radiodifuziune. Iată am 43 de ani de radio. Mi-a spus atunci maestrul Giugaru: <Domnule Puicane, ce perspective ai? Crezi că dacă o să joci roluri secundare o să te mai impui?> Aşa că m-am dedicat radioului şi regiei, am colaborat cu cei mai mari actori români.
De la George Calboreanu, Marcel Anghelescu, Alexandru Giugaru, Birlic, până la Silvia Chicoş, de care am fost tare ataşat. Pot să spun că a fost cea mai mare bucurie a vieţii mele să lucrez cu aceşti actori extraordinari şi că în anii ’80 am reuşit să fac integrala Cehov la radio, de care sunt foarte mândru”, povesteşte Dan Puican.
Au vorbit extraordinar despre ce amprentă a lăsat regizorul Dan Puican în această instituţie a Radioului Virgil Ogăşanu, Mircea Albulescu, Mitică Popescu, George Astaloş, Eugen Cristea, Julieta Strâmbeanu, Paula Rădulescu, Nae Cosmescu, Costel Constantin, care a cucerit întreaga asistenţă cu vocea lui, citind un text cum numai el ştie şi poate să o facă, şi Magda Catone.
Despre ce înseamnă această biografie a rostit câteva cuvinte chiar autoarea ei, Annie Muscă; era emoţionată şi fericită că misiunea ei a ajuns la final. De acum, urmează alte proiecte, alte vârfuri de cucerit. Doar cine are harul cuvântului poate înţelege ce înseamnă să lupţi pentru a scoate o carte astăzi în România. Pentru că deşi apar multe cărţi, puţine sunt scrise cu sufletul şi din vocaţie.
De fier să fi fost şi nu avea cum să nu te impresioneze lacrima din colţul ochilor lui Mircea Albulescu, sau a lui Dan Puican, cu gândul la colegii de generaţie care nu mai sunt printre noi, fiind aleşi de Dumnezeu pentru o piesă de teatru serioasă, ce avea nevoie de o distribuţie pe măsură.
Orb să fi fost şi tot vedeai bucuria tuturor acestor spirite înalte, care au purtat cu mândrie numele ţării lor peste mări şi ţări, atunci când au avut această ocazie de a se revedea, chiar pentru scurtă vreme.
Nu am avut cum să nu remarc prezenţa printre invitaţi a fiicei Ginei Patrichi, Oana Anagnoste, care a primit îmbrăţişări în locul mamei ei, cu o modestie caracteristică sufletelor nobile, a spiritelor rare.
Sau a lui Pantelie Tuţuleasa, cel care l-a însoţit pe Nicolae Ceauşescu prin România şi peste hotare, realizând toate filmele cu acesta până în decembrie 1989. Şi el şi-a aşezat sufletul în palmele lui Annie Muscă, din această întâlnire ieşind o carte despre viaţa palpitantă şi plină de experienţe care mai de care mai interesante a acestuia.
Şi George Mihăiţă, Şerban Cellea, Irina Movilă, Violeta Berbiuc, Monica Ghiuţă, Ştefan Velniciuc şi Janine Stavarache au ţinut să fie prezenţi la lansare. Viaţa lor s-a confundat cu radioul, crescând pur şi simplu în această instituţie.
După emoţiile zilei, un pahar cu şampanie şi amintiri răscolite de un vânt dornic de joacă Dan Puican era fericit că şi-a văzut visul cu ochii, cel de a povesti şi împărtăşi tuturor din ceea viaţa i-a dăruit cu generozitate. Şi nu e lucru puţin.
Asculta: http://radio-online.ro/
