Darul cuvântului

0
117

dar”Pune, Doamne, strajă gurii mele”. (Psalmi 140, 3)

Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să se sălășluiască și să crească în inima noastră. Numai atunci vom putea aduce folos și-i vom putea ajuta pe cei din jurul nostru. Când ne pătrundem în totul de cuvântul lui Dumnezeu, inima ni se înmoaie, tulburarea gândurilor își află liniștea, ne umplem de o iubire care se va răsfrânge în cuvintele și în faptele noastre.

Cel mai mult avem nevoie să punem pază gurii noastre. De cele mai multe ori uităm ce consecințe pot avea spusele noastre, cât de ușor și cât de repede „dăm drumul” la o vorbă necugetată, care poate jigni, învenina, în general, poate face rău aproapelui.

Modul de a te exprima creștinește este un dar de care nu se bucură mulți, chiar dacă sunt animați de cele mai bune intenții. Din nebăgare  de seamă ni se întâmplă uneori să atingem o rană deschisă și să provocăm o suferință, chiar acolo unde am fi vrut să aducem mângâiere. Trebuie să ne rugăm în continuu pentru ca limba să se supună Domnului, să ne rugăm ca, în clipele noastre cele mai grele, Sfântul Duh să ne învețe ce trebuie să spunem (cf. Luca 12, 12). Atunci spusele noastre vor putea lucra spre bine. Viața nu ne va fi niciodată inutilă, dacă vom învăța să slujim Domnului cu cuvintele noastre, să întrebuințăm spre slava Sa minunatul dar al cuvântului.

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here