Omul este creaţia lui Dumnezeu, deci trebuie să stea împreună cu El. Când omul construieşte o casă, o construieşte pentru sine şi locuieşte în ea. Orice lucru cumpără omul, îl cumpără pentru el, iar dacă îşi ia un câine îl ia pentru că îl doreşte, îl place şi-l va avea tot timpul cu sine, ori că va ieşi cu el să-l plimbe ori că îl va lăsa în casă, căci este absurd a cumpăra un animal şi apoi a-i da drumul pe stradă ca şi cum nu l-ar fi vrut, sau a depune osteneală în zidirea vreunui lucru doar pentru a avea o ocupaţie, ca mai apoi să plece lăsând totul uitării şi nepăsării.
Dacă noi, ca oameni limitaţi, ne ataşăm de lucruri materiale şi fiinţe felurite, dorindu-le aproape toată viaţa lângă noi, cu atât mai mult Dumnezeu, care este nemărginit în dragoste, doreşte să-I fim alături în veci. Dar lucrul şi mai grozav este că locul şederii e unul inimaginabil de minunat, pe care, dacă l-am conştientiza şi simţi, am fi în stare să dăm cele mai mari plăceri pământeşti simţite vreodată, în schimbul aceluia. Dar faptul că nu reuşim aceasta, ne îndepărtează de acel loc şi ne materializează gândirea şi trăirea căci mintea omenească nu este capabilă să perceapă asemenea lucruri decât numai cu ajutor dumnezeiesc.
Avem oare nevoie de laude ? Nu! Avem oare nevoie de poziţii sociale înalte ? Nu ! Avem oare nevoie să fim cei mai frumoşi ? Nu! Oare trebuie să ne făurim viaţa în aşa fel încât „să o ducem mai bine” ? Nu! Dar de ce avem oare nevoie ? Credeţi că dacă ne-am trudi să avem un serviciu bun, o casă, o maşină, o familie şi multe altele, doar pentru a ajuta să ne mântuim şi să fim cât mai aproape de Dumnezeu (ca să ne primească în rai), oare Domnul nu ne va ajuta să le avem ? Atunci să ne străduim să fim întocmai.
Sunt oameni cărora nu le plac persoanele fără dexteritate şi capacităţi intelectuale, sau fără daruri extraordinare ori bani mulţi. Ne-am îndepărtat atât de mult de scopul nostru, încât faptele şi atitudinile ne limitează trăirile, perspectivele şi viziunile, la viaţa de acum. Credeţi în viaţa veşnică? Atunci veţi face orice pentru a o dobândi, indiferent de cum sunteţi văzuţi de ceilalţi sau de situaţia în care vă aflaţi. Nu credeţi? Atunci rămâneţi aici. Şi atunci, dacă rămânem aici, ce facem după moarte ? Nimic !?! Pentru că „nu există viaţă veşnică”. Iar dacă murim (că în moarte credem cu toţii) şi toate au un sfârşit, strângerea averilor nu are sens(cu mult mai puţin decât având în faţă existenţa vieţii veşnice, pentru că aceste averi nu ne vor folosi în lumea de acolo). Să dăm frâu liber poftei şi să facem tot ce vrem, nu?. Dar tot nu ne simţim împliniţi, plăcerile sunt de moment, lucrurile nu merg chiar aşa cum ne doream ! De ce ? Pentru că sunt trecătoare şi nu au în ele ‘viaţă’ ca să ne transmită un sentiment puternic, să ne împlinească. Orice am face, fără Dumnezeu suntem ca o moară ce macină în gol. De ce unii sfinţi se îndepărtau(la fel ca pustnicii zilelor noastre) de lume fugind în pustie? Pentru că realizau ce contează cu adevărat în viaţă şi că cele lumeşti îi împiedică a ajunge la scopul dorit. Alţii renunţau la cele mai mari bunătăţi şi la condiţii de lux, la confort şi putere, doar pentru a nu-L pierde pe Dumnezeu, pe care Îl descopereau în ei înşişi(şi nu numai).
„Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare? Un neam trece, altul vine şi pământul rămâne veşnic în picioare. Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou”. „Nimic nou sub soare”, nimic în plus decât cele menite să ne folosească, nimic mai mult decât legea dată. Să iubeşti pe aproapele tău şi să nu-l judeci. Să respecţi cele lăsate de Dumnezeu înseamnă să faci, exact ceea ce eşti dator să faci dobândind astfel ceea ce ai nevoie. Căci dacă împlineşti voia Domnului înseamnă că-L iubeşti şi Îl urmezi, urmându-L eşti cu El şi astfel avându-L pe Dumnezeu – ai totul.
De ce are nevoie omul? indubitabil de tot ce-l apropie mai mult de Creatorul său. Nimic mai mult. Deci îngrijeşte-te de sufletul tău şi apoi de cele lumeşti. Ai grijă de păcatele tale şi nu a-l studia pe celălalt.
Sursa: putereortodoxa.wordpress.com
Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
