Urmare de aici
Un nevoiaş a intrat în biroul unui om bogat şi i-a cerut ceva de pomană. Omul şi-a sunat secretara şi i-a spus:
– Îl vezi pe acest om nevoiaş? Priveşte cum îi ies degetele de la picioare prin pantofi, cât de rupţi îi sunt pantalonii şi cât de peticită îi este haina. Sunt convins că bietul om nu s-a mai bărbierit, nu a făcut un duş şi nu a mâncat nimic de câteva zile. Mi se rupe inima când văd oameni atât de nenorociţi. De aceea, dă-l afară IMEDIAT! Să nu-l mai văd în faţa ochilor!
* *
*
Casa lui Vasile era în flăcări, aşa că el s-a refugiat pe acoperiş, ca să-şi salveze pielea. A rămas acolo, într-un echilibru instabil, până când prietenii lui s-au adunat sub casă, au întins o pătură şi i-au strigat:
– Sari, Vasile, sari!
– Nici nu mă gândesc, a răspuns el. Vă ştiu eu pe voi. Dacă sar, o să trageţi pătura de sub mine, numai ca să vă amuzaţi pe seama mea.
– Nu fii nebun, Vasile, asta nu-i joacă. E o situaţie serioasă. Sari!
– Nu, a spus bărbatul. Nu am încredere în niciunul dintre voi. Mai bine lăsaţi pătura la sol, şi atunci voi sări.
* *
*
O bătrână a observat cum cocoşul ei începe să cânte tare – cu o precizie de ceasornic – chiar înainte de răsăritul soarelui. Fiind o femeie simplă, a ajuns la concluzia că soarele răsare din cauza cocoşului ei. De aceea, când cocoşul a murit de moarte naturală, ea s-a grăbit să-l înlocuiască, pentru ca soarele să nu apună definitiv. Într-o zi, ea s-a certat cu vecinii şi i-a ameninţat că se va muta la sora ei, care locuia la câţiva kilometri distanţă de sat.
Zis şi făcut. A doua zi, când cocoşul a început să cânte, soarele a răsărit din nou, ca întotdeauna. Femeii i s-a confirmat astfel ceea ce ştiuse dintotdeauna: că soarele răsare acum aici, ceea ce înseamnă că satul ei natal rămăsese în întuneric. Aşa le trebuie!
Un lucru pe care nu l-a putut înţelege totuşi a fost acela că vecinii ei nu au venit niciodată să o roage să se întoarcă în sat, împreună cu cocoşul. Până la urmă a tras concluzia că sunt nişte oameni încăpăţânaţi şi înguşti la minte…
* *
*
Un tânăr entuziast care tocmai şi-a luat licenţa de instalator s-a dus să vadă cascada Niagara. A studiat-o preţ de un minut, după care a spus:
– Cred că o pot repara.
* *
*
Un domn în vârstă avea un magazin de antichităţi într-un mare oraş. Într-o zi, în magazinul său a intrat un turist şi a început să discute cu bătrânul despre diferitele lucruri înghesuite înăuntru.
– Care crezi că este lucrul cel mai ciudat, cel mai misterios pe care îl ai aici? l-a întrebat turistul.
Bătrânul a trecut cu privirea toate curiozităţile, vechiturile, animalele împăiate, capetele de statuete, piesele arheologice, trofeele vânătoreşti… după care s-a întors către turist şi i-a spus:
– Cel mai ciudat lucru din acest magazin sunt eu, fără doar şi poate!
* *
*
Două prietene s-au întâlnit după mulţi ani.
– Spune-mi, a întrebat una, ce s-a întâmplat cu fiul tău?
– Cu fiul meu? Vai, bietul băiat! a oftat cealaltă. A avut o căsnicie cumplită. S-a însurat cu o fată care nu mişcă un deget în casă. Nu găteşte, nu coase, nu spală şi nu calcă. Nu face decât să doarmă şi să citească în pat. Bietul băiat îi aduce până şi micul dejun la pat, dacă-ţi poţi imagina!
– Groaznic! Şi cu fata ta, ce se mai aude?
– Ei, cu ea e cu totul altceva! S-a măritat cu un înger, nu cu un bărbat! Nu o lasă să facă nimic în casă. I-a luat servitori care îi gătesc, îi cos, îi spală şi îi calcă. Şi în fiecare dimineaţă, îi aduce micul dejun la pat, îţi poţi imagina? Draga de ea, nu trebuie să facă nimic. Stă toată ziua în pat şi citeşte.
Continuarea aici
