Despre canon – Dacă sora lui Moise n-ar fi fost izgonită pe şapte zile din tabără, nu s-ar fi curăţit de lepră . Dacă desfrânatul din Corint nu ar fi fost dat Satanei, el nu şi-ar fi mântuit sufletul (I Corinteni 5).
Aşa şi tu, frate, dacă nu primeşti această mică pedeapsă a canonului, nici de lepra păcatului nu te vei curaţi pe deplin, nici sufletul tău nu se mântuieşte. Neguţătorie este aceasta, iubitule, aducătoare de mult câştig şi însemnătate pentru cei înţelepţi: una dai şi scapi de milioane; primeşti (pedepse) trecătoare şi scapi de cele veşnice.
Cauţi să-l îmblânzeşti pe Dumnezeu fără nici un canon
Ȋmpăratul David, pentru ispăşirea păcatelor sale, a fosl alungat din împărăţia sa de însuşi fiul său, Avesalom. Cutreiera munţii şi văile, desculţ; era ocărât şi lovit cu pietre de Şimei, era dispreţuit de toţi. Şi tu cauţi să-l îmblânzeşti pe Dumnezeu fără nici un canon, om fără minte ce eşti! Marele Theudosie împăratul a împlinit o vestită canonisire la Milan, aşa cum i-a fost hotărâtă de Sf. Ambrozie. Ȋmpăratul Romanos cel bătrân, Lecapenul, din pricina jurămintelor pe care le călcase, pocăindu-se, s-a călugărit şi când era să mănânce pâine, avea (lângă el) un băieţaş care îl lovea cu un bici peste picioare, pentru canonisire. Ii spunea: „Mergi, călugăr nevrednic, la trapeză”.
Şi alt împărat, pentru omor pe care îl săvârşise, a fost canonisit să suie un munte înalt, cu picioarele goale, şi, acolo sus aflându-se, dezbrăcat de veşmântul împărătesc, a ţinut un post întreg de patruzeci de zile» numai cu pâine şi apă, în necurmată rugăciune şi tăcere, dormind pe pământul tare. Şi alţi mulţi împăraţi au îndurat cele mai aspre canonisiri pentru păcatele lor. Şi tu, păcătosule, eşti – chipurile – mai de soi decât ei? Sau ai un trup mai de soi şi mai gingaş, şi nu primeşti un canon atât de uşor, de la duhovnicul tău, pentru păcatele tale? Să nu te înşele cugetul zicând că dai bani să-ţi răscumperi canonul. Ȋmpăraţii aceştia aveau bani mai mulţi decât tine şi puteau să dea milioane ca să nu capete aceste canoane.
Nu pot – chipurile cu a lor putere – să ierte păcatele celor nepocăiţi.
Dar aceasta nu este cu putinţă să se întâmple, chiar dacă cineva ar da o împărăţie. Fiindcă dreptatea nepărtinitoare a lui Dumnezeu în alt chip nu poate fi mulţumită, fără numai dacă trupul care a păcătuit acela însuşi să se şi pedepsească.
Iar de se va afla vreun duhovnic iubitor de câştig şi-ţi va spune să-i dai bani, şi el te iartă, ia aminte să nu-i dai crezare. Nu poate, în asemenea chip să te ierte, şi-ţi pierzi doar banii tăi şi rămâi neiertat. Deoarece Sf. Isidor Pelusiotul scrie unui asemenea duhovnic că duhovnicii nu pot ierta pe bogaţi cu darea de bani, şi că ei nu sunt stăpâni şi domni ai iertării, sau moştenitori ai jertfelnicului dumnezeiesc, ca acei necredincioşi care ziceau: „Veniţi să moştenim altarul lui Dumnezeu”. Căci, după cum a spus Apostolul, acei care aduc jertfe pentru însăşi păcatele lor, nu pot – chipurile cu a lor putere – să ierte păcatele celor nepocăiţi, chiar dacă ar fi bogaţi”. (Epist. 1060 către Zosim).
Carte foarte folositoare de suflet, Sfântul Nicodim Aghioritul
Jurnal Spiritual
