Despre ce se opune bucuriei – întristare şi bucurie – partea a II-a

0
83

copii_26Ştiţi că este în Sfânta Evanghelie de la Matei o pildă -numai în Sfânta Evanghelie de la Matei, în capitolul 20 – cu titlul: „Despre lucrătorii tocmiţi la vie”. Aseară v-am spus cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur de la Paşti, care se referă şi la pilda aceasta, cu lucrătorii tocmiţi la vie, în înţelesul că unii au fost angajaţi în ceasul întâi, alţii în ceasul al treilea, alţii în ceasul al şaselea, alţii în ceasul al nouălea, alţii în ceasul al unsprezecelea şi până la urmă toţi au primit câte un dinar şi dinarul era preţul unei zile de lucru, pentru că se spune de la început că cei care au fost angajaţi să lucreze în vie s-au înţeles cu stăpânul să le dea un dinar. Ei bine, trei sute de dinari, gândiţi-vă, era o sumă mare, trei sute de zile de lucru, aproape un an de lucru se plătea cu trei sute de dinari.
Şi au zis unii că era mai bine să se vândă mirul, să se dea preţul săracilor, or Domnul Hristos a cugetat altfel decât cugetă oamenii; ştiţi că a zis Domnul Hristos către Sfântul Apostol Petru: „Nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cugeţi ale oamenilor” (Matei 16, 23) şi că în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, în cartea proorocului Isaia, se spune că a zis Dumnezeu: „Nu sunt cugetele Mele ca şi cugetele voastre” (Isaia 55, 8), că „pe cât este de departe cerul de pământ, atât sunt de departe cugetele Mele de cugetele voastre” (Isaia 5, 9). Aşa că este foarte important să găseşti posibilitatea să gândeşti cu gândurile lui Dumnezeu şi gândurile lui Dumnezeu, de data aceea, au fost că femeia a făcut bine, nu a făcut niciun rău că L-a cinstit pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos cu mirul care costa atât de mult. Şi apoi, aici este un lucru pe care ar trebui să îl avem în vedere noi toţi, şi anume, a zis Domnul Hristos: „Nu faceţi supărare femeii” (Marcu 14, 6). Cuvântul acesta noi îl cam neglijăm şi ne gândim că de fapt a fost un cuvânt spus la vremea aceea pentru vremea aceea, pentru cazul acela. Să ştiţi că nu este aşa! Dacă Domnul Hristos a spus: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”, înseamnă că nici cuvântul acesta nu a fost întâmplător şi nu a fost numai pentru situaţia aceea, ci pentru orice situaţie asemănătoare cu situaţia aceea şi mai ales ca un principiu, ca un cuvânt de ordine. „Nu faceţi supărare femeii” a zis Domnul Hristos. Noi am putea zice simplu: Nu faceţi supărare. Căutaţi să nu faceţi supărare. Căutaţi să faceţi în aşa fel încât cei din jurul vostru să se simtă bine în jurul vostru şi să nu aibă o teamă că în orice moment se declanşează o nemulţumire, se răscolesc nişte lucruri care nici nu ştii că există, ci să ai încredinţarea că omul de lângă tine este omul binevoitor care vrea să te ajute, omul de care te bucuri tu.
Poate că unii ştiţi – iar dacă nu ştiţi, o să ştiţi de acum încolo de la mine – că Sfântul Serafim de Sarov, un sfânt din veacul al 19-lea – a murit în 1833, în a doua zi de Anul Nou -, când se întâlnea cu cineva, zicea: „Hristos a înviat, bucuria mea!”. Orice om care îi venea în faţă era un prilej de bucurie pentru el. Şi pentru că gândul la învierea Domnului nostru Iisus Hristos este un gând care ne dă încredinţare, ne dă bucurie, el îl saluta pe oricare cu salutul acesta: „Hristos a înviat!” şi mai adăuga: „bucuria mea”, adică bucuria mea eşti tu, cel căruia îţi spun „Hristos a înviat!”
În Epistola către Filipeni, Sfântul Apostol Pavel spune despre credincioşii către care îi era atunci cuvântul, „bucuria şi cununa mea” (Filipeni 4, 1). Deci: „Voi sunteţi bucuria şi cununa mea”. Aceasta înseamnă că ar fi foarte bine dacă pe omul de lângă noi l-am putea considera un om aducător de bucurie pentru noi, „bucuria mea”; fiecare om să fie pentru noi „bucuria mea”. Şi ar putea să fie, dacă noi am înţelege cât mai bine că fiecare om este chipul lui Dumnezeu, aşa sluţit cum este, aşa pătat cum este, oricum fondul acesta este, chipul lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că omul care îţi vine în faţă, într-un fel este de fapt un reprezentant al lui Dumnezeu şi atunci ai avea motiv să te simţi bine când îţi apare cineva în faţă; că este bun, că este rău, că îţi este prieten, că îţi este duşman, oricum ar fi el, de fapt are chipul lui Dumnezeu în el. Undeva în Pateric se spune că cel care a văzut pe fratele său, a văzut pe Domnul Dumnezeul său.

Bucuriile credinţei, Arhimandritul Teofil Părăian

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here