Despre cele opt gânduri ale răutăţii – duhul trândăviei (VI)

0
197

ganduriSfântul CASIAN ROMANUL către Episcopul Castor, în epistola sa despre cele opt gânduri ale răutăţii, adică despre cel al lăcomiei pântecelui, al curviei, al iubirii de argint, al mâniei, al întristării, al trândăviei, al slavei deşarte şi al mândriei.

VI. Despre trândăvie

A şasea luptă o avem împotriva duhului trândăviei, care e înjugat cu duhul întristării şi lucrează împreună. Cumplit şi apăsător e acest drac şi neîncetat războieşte pe monahi. El cade pe la al şaselea ceas peste monah, pricinuindu-i moleşeală, întristare şi scârbă chiar şi faţă de locul unde se află şi de fraţii cu care petrece, ba şi faţă de orice lucrare şi de însăşi cetirea dumnezeiestilor Scripturi.

Îi pune în minte şi gânduri de mutare, şoptindu-i că de nu se va mută într-alte locuri, deşartă îi va fi toată vremea şi osteneală. Pe lângă acestea mai stârneşte şi foame într-insul pe la al şaselea ceas, câtă nu i s-ar fi întâmplat chiar după un post de trei zile, sau după un drum foarte îndelungat, sau după o osteneală grea. Apoi îi pune în minte gândul că nu va putea scapă de boală şi greutatea această în nici un chip altfel, fără numai de va ieşi des şi se va duce la fraţi, dându-i că motiv folosul sau cercetarea celor neputincioşi.

Iar dacă nu-1 poate înşela numai cu acestea, îl scufundă în somn greu şi se năpusteşte şi mai furios asupra lui, neputând fi alungat într-alt fel, fără numai prin rugăciune, prin reţinerea de la vorbe deşarte, prin cugetarea la cuvintele dumnezeieşti şi prin răbdarea în ispite. De nu va găsi încă pe monah îmbrăcat cu aceste arme, îl va săgeta cu săgeţile sale şi-1 va face nestatornic, împrăştiat şi leneş, îndemnându-1 să colinde mănăstiri multe şi să nu se îngrijească de nimic altceva, fără numai să afle unde se fac mâncări şi băuturi mai bune.

Căci nimic nu-şi năluceşte mintea leneşului decât gânduri că acestea. Prin acestea îl încâlceşte apoi cu lucruri lumeşti şi puţin câte puţin îl atrage în îndeletniciri vătămătoare, până ce îl scoate cu totul şi din cinul monahicesc.

Ştiind dumnezeiescul Apostol că această boală e foarte grea şi că un doctor iscusit vrând s-o smulgă din sufletele noastre din rădăcini, arată mai ales pricinile din care se naşte, zicând: “Va poruncim vouă fraţilor, întru numele Domnului nostru lisus Hristos, să va feriţi de tot fratele care umblă fără de rânduiala şi nu după predania care aţi luat de la noi.

Că înşivă ştiţi cum trebuie să urmaţi nouă, că noi n-am umblat fără de rânduiala între voi, nici am mâncat de la cineva pâine în dar, ci cu osteneală şi trudă lucrând zi şi noapte, că să nu îngreunăm pe nimeni dintre voi. Nu doar că n-am fi avut dreptul, ci că pe noi să ne aveţi pildă spre a urmă nouă. Când ne aflăm ia voi acestea va porunceam, că dacă cineva nu lucrează, nici să nu mănânce. Auzim că sunt unii dintre voi, care umblă fără rânduiala nimica lucrând ci iscodind. Unora că acestora le poruncim şi-i rugăm întru Hristos lisus, că întru linişte lucrând să mănânce pâinea lor”.

Să luăm aminte cât de lămurit ne arată Apostolul pricinile trândăviei, când numeşte “fără de rânduiala” pe cei ce nu lucrează, dezvăluind prin acest singur cuvânt multele lor păcate. Căci cel fără de rânduiala este şi fără de evlavie şi obraznic în cuvinte şi gata spre batjocură, de aceea şi incapabil de linişte şi rob trândăviei. Drept aceea porunceşte tuturor să se depărteze de ei, ferindu-se că de ciumă.

Apoi zice: “Şi nu după predania, care aţi luat de la noi”, arătând prin cuvintele acestea că aceia sunt mândri şi dispreţuitori şi desfac predaniile apostolice. Şi iarăşi zice: “în dar n-am mâncat pâine de la nimeni, ci cu osteneală şi trudă, lucrând zi şi noapte”. învăţătorul neamurilor, propovăduitorul Evangheliei, cel răpit până la al treilea cer, cel ce zice că Domnul a poruncit că cei ce vestesc Evanghelia, din Evanghelie să trăiască2, lucrează cu osteneală şi trudă zi şi noapte spre a nu îngreuia pe nimeni. Atunci cum ne vom lenevi noi la lucru şi vom caută odihnă trupească, odată ce nu ni s-a încredinţat nici propovăduirea Evangheliei, nici grijă bisericilor, ci numai purtarea de grijă a sufletului nostru?

Apoi arătând şi mai lămurit vătămarea ce se naşte din şederea fără lucru, adaugă: “nimica lucrând, ci iscodind”. Căci din şederea fără lucru iese iscodirea şi din iscodire neorânduială şi din neorânduială tot păcatul. Arătându-le apoi şi tămăduirea, zice: “Iar unora că acestora le poruncim că întru linişte lucrând să-şi mănânce pâinea lor”. Pe urmă le spune într-un chip şi mai dojenitor: “Dacă cineva nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce”.

De aceste porunci apostolesti fiind învăţaţi Sfinţii Părinţi cei din Egipt, nu îngăduie nici o vreme în care monahii să rămână fără lucru, mai ales cei tineri, ştiind că prin răbdarea lucrului alungă trândăvia, îşi dobândesc hrană şi ajută celor lipsiţi. Căci nu lucrează numai pentru trebuinţele lor, ci din prisos dau şi străinilor, săracilor şi celor din închisori, crezând că o atare facere de bine este o jertfă sfânta şi bine primită la Dumnezeu. încă zic Părinţii şi această: că cel ce lucrează, e războit adesea numai de un drac şi numai de acela e năcăjit, pe când cel ce nu lucrează, de nenumărate duhuri este robit.

Pe lângă acestea, bine este să aducem şi un cuvânt al lui Avva Moisi, cel mai cercat dintre Părinţi, pe care 1-a zis către mine. Căci şezând eu puţină vreme în pustie, am fost supărat de trândăvie şi m-am dus la dansul şi am zis: “Ieri fiind cumplit supărat de trândăvie şi slăbind foarte, nu m-aş fi izbăvit de ea, de nu m-aş fi dus la Avva Pavel”. Şi mi-a răspuns la această Avva Moisi şi a zis: “Să ştii că nu te-ai izbăvit de ea, ci şi mai mult te-ai dat prins şi rob. Deci să ştii că mai greu te va lupta, că pe unul ce calci rânduiala, dacă nu te vei strădui de acum înainte să o birui cu răbdarea, cu rugăciunea şi cu lucrul mâinilor”.

Citeşte şi:

Sursa: filocalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here