Despre data serbării Paștelui

0
149

dataDacă Paștele a fost prăznuit încă de la început în toată lumea creștină, au existat în Biserica veche mari diferențe regionale în ceea ce privește data și modul sărbătorii. Astfel, părintele profesor Ene Braniște afirmă că la început, creștinii din părțile Siriei și ale Asiei Mici, întemeindu-se pe o tradiție moștenită de la Sfinții Apostoli Ioan și Filip, aveau în vedere ziua anuală sau lunară și serbau întâi moartea Domnului (Paștele Crucii) la 14 Nisan, apoi Învierea (Paștele Învierii) la 16 Nissan, indiferent de ziua săptămânii în care ar fi căzut aceste date. Partizanii acestei practici iudaizante se numeau  „quartodecimani”, fiindcă serbau Paștele la 14 Nisan, adică o dată cu iudeii. Ei socoteau ziua morții Domnului nu ca zi de întristare, ci ca zi de mântuire, deci de bucurie; de aceea, în ziua de 14 Nisan, la ceasul al nouălea (ora 3 p.m.), când Domnul Și-a dat duhul pe cruce, ei terminau ajunarea și făceau agape și cine. Alți iudaizanți mai moderați (din zona Antiohiei) serbau Paștele duminica, dar legau atât de mult data Paștelui creștin de cea a Paștelui iudaic, încât aveau grijă ca acea duminică să cadă întotdeauna în Săptămâna Azimelor iudaice, chiar când aceasta – din cauza calendarului eronat al evreilor – cădea înaintea echinocțiului de primavară. De aceea, ei erau numiți „protopashiți”, adică cei ce serbau Paștele mai înainte de data reglementară.

Însă cei mai mulți creștini (Apus, Egipt, Grecia, Palestina) luau ca normă ziua săptămânală, sărbătorind Paștele în aceeași zi din săptămână în care a murit și a înviat Domnul. Așadar, ei sărbătoreau moartea Domnului totdeauna în vinerea cea mai apropiată de 14 Nisan, numind-o Paștile Crucii, iar Învierea în duminica următoare, care cădea totdeauna după 14 Nisan sau după prima Lună Plină care urma echinocțiului de primăvară, duminică pe care o numeau Paștele Învierii. Aceștia priveau Paștele Crucii ca zi de tristețe și îl sărbătoreau cu post și întristare, prelungind ajunarea până în ziua Învierii, când făceau agape și cine. Erau și creștini în Galia care serbau Paștele la dată fixă: 25 martie sau 27 martie.

O uniformizare a datei serbării Paștelui a încercat să se introducă în toată lumea creștină la Sinodul I Ecumenic (Niceea, 325), din inițiativa împăratului Constantin cel Mare. Astfel, s-a adoptat practica generală bazată pe calculul datei Paștelui obișnuit la Alexandria. În ceea ce privește ziua săptămânală, Paștele se va serba totdeauna duminica. Această duminică va fi cea imediat următoare Lunii Pline de după echinocțiul de primăvară, pentru că așa calculau și iudeii data Paștelui lor. Când 14 Nisan sau prima Lună Plină de după echinocțiul de primăvară cade duminica, Paștele va fi serbat în duminica următoare, pentru a nu se serba o dată cu Paștile iudeilor, dar nici înaintea acestuia. Sinodul de la Niceea a mai stabilit că data Paștelui din fiecare an va fi calculată din vreme de către Patriarhia din Alexandria (unde știința astronomiei era în floare), iar aceasta o va comunica la timp și celorlalte Biserici creștine. Data Paștelui poate varia deci într-un interval de 35 de zile, între 22 martie și 25 aprilie (4 aprilie și 8 mai, după calendarul îndreptat). În Apus, Paștele se serbează între 22 martie și 25 aprilie ale stilului nou, adică în conformitate cu calendarul gregorian, introdus în Apus începând din 1582.

Creştinătatea ortodoxă s-a împărţit, din anul 1924, în două, în ceea ce priveşte data sărbătoririi Paştelui: Bisericile rămase la calendarul neîndreptat au continuat să serbeze Paştele după pascalia veche a calendarului iulian, pe când Bisericile care au adoptat calendarul îndreptat (stil nou) au sărbătorit câțiva ani (între 1924-1927) Paștele pe stil nou (în general, la aceleași date cu apusenii). Ca să se înlăture însă dezacordul între diferitele Biserici Ortodoxe și pentru a se stabili uniformitate în toată Ortodoxia cu privire la data celei mai mari sărbători creștine, Bisericile Ortodoxe care au adoptat calendarul îndreptat au stabilit (din 1927), prin consens general, ca Paștele să fie serbat în toată creștinătatea ortodoxă după pascalia stilului vechi, adică o dată cu Bisericile rămase la calendarul neîndreptat.

Mihai Parfeni

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here