Despre desfătarea celor viitoare şi despre nimicnicia celor de acum

Mare e căldura şi împovărătoare arşiţa

0
95
viitor

Mare e căldura şi împovărătoare arşiţa

 Căldura și arșița- dar căldura n-a topit râvna voastră, iar arşiţa n-a veştejit dorul vostru de ascultarea predicii. Aşa e ascultătorul înflăcărat şi cu mintea trează. Întărit de dragostea pentru predică, îndură cu uşurinţă totul, ca să-şi împlinească pofta a ce asta frumoasă şi duhovnicească, nici gerul, nici arşiţa, nici roiul de treburi, nici multele griji, nimic din cele asemenea acestora nu-I poate pune piedică, după cum pe omul nepăsător şi trândav nici vremea frumoasă, nici răgazul şi tihna, odihna şi liniştea nu-l pot deştepta, ci el continuă să doarmă somn vrednic de multă osândă.

Cinstea lipsită de necaz

Voi nu sunteţi aşa, sunteţi mai buni decât cei ce ne locuiesc oraşul. Sunteţi fruntea oraşului! Atât sunteţi de râvnitori şi de treji! Totdeauna urmăriţi cu luare-aminte ce vi se grăieşte. (Priveliştea aceasta e pentru mine mai măreaţă decât curtea împărătească. Acolo, darurile ce se dau, oricare ar fi ele, se termină odată cu viaţa, sunt pline de zgomot, gem de tulburare. Aici nu-i aşa; aici e linişte deplină, cinste lipsită de necaz, dregătorii care nu au sfârşit, pe care nici moartea nu le curmă, ba, dimpotrivă, ea le dă mai multă trăinicie, nu-mi vorbi mie de cel care se plimbă cu trăsura, de cel care ridică din sprâncene, de cel care are în urma lui mare alai, nici de cel încins cu centură şi vestit de crainic!

După starea sufletului se vede dregătorul

Nu mi-l zugrăvi mie după astea toate pe dregător, ci după starea sufletului său! Dacă-şi stăpâneşte patimile, dacă-şi biruie bolile sufleteşti! De pildă, dacă biruie pofta de averi, dacă supune sub picioare dragostea trupească, dacă nu-l macină invidia, dacă nu-i târât de patima cumplită a slavei deşarte, dacă nu tremură, dacă nu-l înspăimântă sărăcia, dacă nu moare de teama că soarta i s-ar schimba. Un astfel de dregător arată-mi mie! Aceasta e dregătorie.

Un om stăpânit de patimi este mai rob decât alți oameni

Dacă, însă, stăpâneşte oameni, dar este rob al patimilor, un astfel de om, aş putea să spun, e mai rob decât toţi oamenii. După cum despre cel care are febră înlăuntrul trupului său doctorii pot spune că are febră, deşi nu se vede nimic la suprafaţa trupului şi nici oamenii obişnuiţi nu-şi dau seama că omul acela e bolnav, tot aşa şi eu pot spune despre cel care are sufletul robit şi este prizonier al patimilor, deşi înfăţişarea lui nu arată aceasta, ci contrariul,pot spune că e mai rob ca toţi, pentru că are în adâncul său febra păcatelor, pentru că are întemeiată în sufletul lui tirania patimilor; iar despre cel care a lepădat tirania aceasta, care nu-i ţinut de pofte păcătoase, nici de teama nesocotită de sărăcie şi necinste, nici nu se spăimântă şi nici nu tremură de cele ce par întristătoare în această viaţă, despre acela pot spune că e dregător, că e liber, că e mai împărat decât împăraţii, fie el îmbrăcat în zdrenţe, fie el închis în temniţă şi legat în lanţuri!

Despre desfătarea celor viitoare, Sfântul Ioan Gură De Aur

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi:

Mare bine este când nu mustri pe cineva în fata mulţimii!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here