Sinceritatea cu tine însuți

0
215

luciditateDacă pui o mie de computere IBM în Trump Towers în New York, etaj după etaj, şi le interconectezi, nu vei avea decât o fracţiune din memoria sau din abilităţile aritmetice ale unui creier uman în vârstă de zece ani si nici un pic de luciditate.

Pentru că un creier uman e un copiator xerox, un video, un retroproiector pe ecran panoramic şi zece miliarde de micro-device-uri care filmează şi iar filmează; toate proiectate minuţios într-o baterie c-un singur “fişier” în care să se stocheze date pluteşte într-o soluţie electrochimică.

Lipsa de luciditate generează un gol energetic

Ei, bine, cu acest potenţial mental virtual nesondat, de ce nu suntem noi oare mai creativi, mai inventivi? Unde este de fapt bogăţia ideaţiei noastre? De ce nu suntem mai eficienţi şi mai atenţi la nişte detalii şi la nişte consecinţe (ale actelor noastre)? Unde sunt acele rezistenţe care ne blochează nouă drumul spre împlinire şi ne frustrează eficienţa mentală? Unde e lenea aceea – de fapt, cu siguranţă cui îi pasă, de ce să ne chinuim să ne răspundem la întrebare? Încã o scuză, mai grozavă: “e prea riscant” să-mi pun eu problema aşa!

Adevărata luciditate de sine se mai numeşte şi sinceritate cu sine însuşi

Dar mult mai mult decât aceste argumente ne obstrucţionează constiinţa de sine limitată ca rezultat al unei atitudini negative. Lipsa de luciditate generează un gol energetic care, la rândul lui, împiedică eliberarea potenţialului uman. Adevărata luciditate de sine se mai numeşte şi sinceritate cu sine însuşi.

Învingătorii sunt sinceri în ceea ce priveşte potenţialul lor, şi sunt sinceri în ceea ce priveşte timpul şi efortul necesare pentru performanţă. Învingătorii pot să se privească în oglindă şi să vadă ceea ce se află în spatele ochilor şi sprâncenelor lor. Ceea ce gândesc, ceea ce simt şi ceea ce fac ei sunt informaţii profund congruente între ele. Învinşii nu sunt lucizi de mediul în care trăiesc, de nevoile celorlalţi şi de propriul lor mod de a se implica în nişte activităţi, în viaţă până la urmă. Învingătorii sunt sensibili; sunt lăuntric în armonie şi sunt mai alerţi decât cei din jurul lor. Nu au nevoie de droguri şi de alte stimulente din exterior ca să facă din viaţă o întâmplare extraordinară.

Sa ai luciditate înseamnă sa ai minte deschisă

Aceasta le reuşeşte în chip firesc. Învinşii devin rigizi şi reci, se închid în faţa ideilor şi oportunităţilor noi şi această rigiditate poate să varieze de la blazare şi cinism la indiferenţă şi apatie, la prejudecăţi, la comportament distant, la vulgaritate, chiar, şi grobianism. Suferinţa învinsului şi înăsprirea personalităţii lui vine din faptul că el nu reuşeşte să facă legătura între viziunile lui lăuntrice şi ceea ce se vede înaintea şi înapoia lui. Învingătorii sunt deschişi, văd numeroasele posibilităţi în fiecare situaţie, relativizează faptele, nu le absolutizează. Luciditatea de sine înseamnă minte deschisă. În această luciditate, omul îşi dă seama şi apreciază faptul că fiecare om e un individ unic şi distinct. Nu există doi oameni identici, nici doi gemeni monozigoţi nu sunt identici.

Avem amprente unice, amprentele tălpilor noastre sunt şi ele unice, ba până şi amprentele buzelor noastre. Cei de la Bell Telephone au descoperit şi că fiecare om vorbeşte cu o anumită frecvenţă, care nu-i este proprie nimănui altcuiva, şi acum lucrează la definitivarea unui sistem electronic de identificare personală pe baza vocii. În pragul secolului XXI va fi posibil să terminăm pentru totdeauna cu cărţile de identitate, cărţile de credit, telefoane la bănci, verificări de amprente, etc…

Tehnicile de mărire a lucidităţii s-au dovedit a fi o călătorie misterioasă.

Simpla rostire a numelui într-un microfon de computer va fi suficientă pentru a ne identifica şi nu vor exista confuzii, pentru că fiecare om vorbeşte cu o frecvenţă unică. Vorbim şi gândim cu frecvenţe diferite. De câte ori nu aƫi auzit oameni afirmând: X şi cu mine nu suntem pe aceeaşi lungime de undă. Ei, bine, noi, oamenii, încercăm de secole să fim pe aceeaşi lungime de undă. Primele experimentări cu tehnici de mărire a lucidităţii s-au dovedit a fi o călătorie misterioasă, începută în Ierusalim şi continuată prin munţii înalţi din Tibet. De la sublim la ridicol, cautari despre ceea ce inseamna luciditate deplina continuă şi astăzi. De la nu ştiu ce electro-stimulări ale emisiei de unde cerebrale alfa la cocaină. De la cărţi proaste la “Fantasy Islands”. De la bio-feedback la programming subliminal.

Să ne mai mirăm că există atâta discordie în vieţile noastre la nivel familial, profesional, internaţional? Fiecare individ aude şi simte un ritm singular, al lui, vede printr-o lentilă unică. Fiecare percepe printr-un filtru unic, are un program singular în creierul lui unic. Conştientizarea faptului că fiecare om este unic şi capacitatea de-a înţelege punctul de vedere al altuia de parcă ai fi tu acea persoană se numeşte empatie. Empatie înseamnă să poţi umbla o milă “în mocasinii altui indian”, până sa emiţi o judecată.

A simţi împreună cu cineva.

Simpatia este a simţi pentru cineva. Empatie este să priveşti maratoniştii după ce-au alergat 20 de mile sau mai au puţin şi să te doară pe tine picioarele. Întreabă-te: dacă aş fi soţia mea, mi-ar plăcea să am un soţ ca mine? Mi-ar plăcea o mamă ca mine, un director ca mine, un şef ca mine ? Cum ar fi dac-aş fi un lustragiu alb într-una din suburbiile din Johannesburg? Dar un “produs al culturii americane” într-un cartier select din Mexico? Eşti capabil să simţi şi să suferi uneori alături de un tânăr? Sau îi spui că trebuie să se modeleze după maturi, ori că trebuie “să se apuce de treabă”? Te exasperează prezenţa atâtor “originali” în jurul tău? gândeşti vreodată că şi tu îi poţi părea altuia ciudat? Aici e vorba de a înţelege ce înseamnă să fii uman.

Adaptabilitatea este cheia succesului

Omul este o fiinţă vie, în schimbare, în creştere, imperfectă, uimitoare. Învingătorii au acea uluitoarea capacitate de a-şi înţelege relaţiile cu mediul înconjurător şi cu oamenii – încă înainte de a trece la (inter)acţiune. Ei înţeleg că adaptabilitatea este cheia succesului; chiar secretul supravieţuirii în lumea de astăzi, în “bombardamentul senzorial” în care trăim. Tot progresul tehnic pe care îl trăim azi – televiziune, telefon, sateliţi, comunicare computerizată – ne fac să avem într-o singură zi parte de mai mult trafic informaţional decât au avut bunicii noştri într-o viaţă întreagă.

“Învinşii” reacţionează exagerat la ceea ce li se întâmplă.

Aceasta în vreme ce nu ni s-a mărit nicicum sau ni s-a mărit foarte puţin capacitatea de a filtra şi face faţă tuturor acestor “provocări”. Şi aici intervine la tipul învingătorului o formidabilă ştiinţă de a se relaxa şi de a aborda fiecare încercare sau incertitudine, zi de zi. Strămoşii noştri adulmecau fiecare părere de pericol din aer; corpurile lor răspundeau, pregătindu-se de luptă sau de fugă. Dar acum, în loc de “ucid sau sunt ucis” avem, bilateral, o afluenţă grozavă, zilnică, de comunicări interpersonale, dintre care câteva reprezintă surprize neplăcute. “Învinşii” reacţionează exagerat la ceea ce li se întâmplă. Ca şi locuitorii peşterilor, aceştia se înfurie repede, devin imediat defensivi, le creşte tensiunea; li se ridică nivelul adrenalinei, în vreme ce în imaginaţia lor parcă s-ar derula scenariul unei lupte acerbe pentru supravieţuire sau al fugii din faţa unei erupţii vulcanice.

Efectul acestui stres negativ  (sau frustrare la nivel mental) asupra sănătăţii unui individ uman este catastrofal.

”Psihologia succesului”, Denis Waitley

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here