În învăţătura Sfintei noastre Biserici, Maica Domnului ocupă un loc important, întrucât stă în strânsă legătură cu venirea în lume a Mântuitorului. Deci, într-un fel, ea este colaboratoare cu Dumnezeu la mântuirea lumii, fapt ce o îndreptăţeşte ca după cinstirea lui Dumnezeu să fie prima persoană care merită să fie cinstită, înaintea tuturor făpturilor văzute şi nevăzute.
Către Maica Domnului sunt îndreptate speranţele îndată după crearea lumii, după căderea în păcat a protopărinţilor noştri, Adam şi Eva. Când strămoşii noştri au înţeles ispita, cunoscând binele şi răul, adică binele pe care l-au pierdut şi răul în care au căzut, Dumnezeu le-a făgăduit un Mântuitor, ce-i va scăpa din marea lor cădere, zicând şarpelui: „Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul” (Fac. 3, 15).
Maica Domnului este cea mai apropiată fiinţă de Sfânta Treime, pentru că pe Dumnezeu Tatăl Îl considera Tatăl ei, Căruia părinţii ei pământeşti, Ioachim şi Ana, I-au închinat-o, I-au dăruit-o încă înainte de zămislirea ei. Deci, ea pe Dumnezeu îl socotea şi simţea adevăratul ei Părinte.
Pe Fiul lui Dumnezeu, pe Iisus Hristos, l-a încredinţat ei Dumnezeu Tatăl, să-I fie Lui Mamă pământească, iubindu-L cu o iubire dublă: în calitate de mamă, îşi iubea Fiul ca orice mamă pământeană, iar ca Mamă sufletească, prin Dumnezeu Tatăl, îşi iubea Fiul, şi prin Fiul ÎI iubea pe Dumnezeu.
Duhul Sfânt i-a fost Logodnicul ei, căci prin lucrarea Lui S-a sălăşluit Fiul lui Dumnezeu în preacuratul său trup. Deci, să ne fie clar tuturor unde este cuvenitul loc al Maicii Domnului: lângă Sfânta Treime, fiind înrudită cu Ea.
Adevăruri trăite; Învăţături folositoare, Arhimandrit Serafim Man
Jurnal Spiritual
