Atât de adânc, puternic, pierzător s-a stricat şi s-a spurcat neamul omenesc prin păcatul strămoşesc, că pentru curăţirea şi înnoirea lui a fost nevoie de un mijloc cu totul neobişnuit şi cu putinţă numai în bunele, dreptele şi preaînţelep- tele judecăţi ale lui Dumnezeu: solia pe pământ a însuşi Făcătorului făpturii, a Fiului lui Dumnezeu Celui Unul-Născut, întruparea şi înomenirea şi vieţuirea Lui pe pământ în nedespărţită îmbinare a celor două firi, cea dumnezeiască și cea omenească, Botezul Lui, al Celui fără de păcat, în Iordan spre curăţirea şi sfinţirea firii omeneşti spurcate de duhurile rele şi de patimi, ca şi spre dăruirea în folosul oamenilor a băii de taină a celei de-a doua naşteri, înfierarea patimilor omeneşti (ale cărturarilor, fariseilor, saducheilor, ale lui Irod şi celorlalţi), săvârşirea de minuni nenumărate, care arată stăpânirea Lui cea dumnezeiască şi atotputernică asupra făpturii.
A fost nevoie să împlinească cu firea Sa cea omenească toată dreptatea şi prin aceasta să mulţumească dreptatea veşnică şi desăvârşită a Tatălui Ceresc; a fost nevoie de patimile Lui cele fără de vină pentru neamul omenesc cel nemăsurat de vinovat; a fost nevoie de aşezământul Cinei celei de taină, care este împărtăşirea cu preacuratele şi de viaţă făcătoarele Taine ale Trupului şi Sângelui Lui, prin care sunt îndepărtate necurăţia şi stricăciunea firii noastre și este adusă sfinţenia Dumnezeirii în firea noastră; a fost nevoie de moartea Lui cea atotrăscumpărătoare pentru noi şi de biruinţa asupra morţii, ai cărei robi erau toţi oamenii; a fost nevoie de învierea Lui din morţi cea purtătoare de biruinţă şi de darul învierii făcut întregului neam omenesc celui stricat şi înghiţit de moarte; în fine, a fost nevoie de înălţarea la cer cu sufletul şi cu trupul nostru şi de primirea de la Tatăl, după omenitate, a stăpânirii peste întreaga lume, asupra cerului şi pământului, precum a zis El însuşi: Datu-s-a toată puterea în cer şi pe pământ (Mt. 28,18).
Iată ce mijloc nemaipomenit a fost cerut de milostivirea şi de dreptatea lui Dumnezeu pentru reaşezarea neamului omenesc căzut!
Ne rămâne să dăm mulţumită lui Dumnezeu pentru atare milă și să ne folosim cu credinţă și cu evlavie de Evanghelie şi de toate mijloacele harice cele spre mântuirea noastră pe care Dumnezeu le-a încredinţat Bisericii Sale.
Şi totuşi, se găsesc oameni, cărora nu este număr, ce leapădă aceste minunate, preabune, preaînţelepte, atotmântuitoare mijloace de mântuire, atrăgându-i şi pe alţii să nu le primească şi să fie pentru aceasta lepădaţi de la faţa lui Dumnezeu.
Care va fi sfârşitul acestor oameni? Înfricoşat lucru este a cădea în mâinile Dumnezeului Celui viu (Evr. 10, 31). A Mea este izbânda; Eu voi răsplăti, zice Domnul (Rom. 12, 19).
“Despre tulburările lumii de astăzi”, Sfântul Ioan de Kronstadt. Traducere din limba rusă de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, ediția a II-a. Editura Sophia.
