Detoxifierea organismului se poate realiza prin aparatul digestiv, ficat, plămâni, rinichi şi glandele sudoripare. Ne vom referi în cadrul acestui articol, în special, la trei procedee pe care ni le oferă natura: în primul rând, abstinenţa alimentară şi spirituală prin post. Eliminarea toxinelor din organism tot pe cale naturală se poate realiza prin diuretic-depurative şi prin laxative şi purgative. Nu trebuie neglijate nici metodele fizice de eliminare a toxinelor endogene şi exogene prin căile amintite şi în plus prin mişcare.
Toxinele exogene provin din poluare, din produsele chimice de curăţenie şi igienă, din unele medicamente de sinteză, din fumul de ţigară etc. Toxinele endogene sunt de origine post-metabolică. Intoxicarea organismului apare atunci când toxinele din organism sunt mai multe decât ceea ce poate el elimina. Organele de procesare şi eliminare sunt: rinichii, ficatul, intestinele, plămânii şi glandele sudoripare. Există mai multe cure şi procedee de dezintoxicare. Pe primul loc aş situa postul. în religiile orientale, zilele de post sunt mai riguroase şi mai bine repartizate în cursul anului – miercurea şi vinerea, tot timpul anului, posturi de lungă durată: Crăciun, Sfintele Paşti, în august (postul Adormirii Maicii Domnului) etc. Când este prohibită carnea cu câteva zile de derogare (dezlegare) şi derivatele alimentare animaliere. în re-ligiile occidentale, postul este mai puţin sever – sunt permise produsele animaliere care nu duc la sacrificarea animalelor. La islamici postul este mai sever, mă refer la Ramadan. Dar postul are şi o semnificaţie mai profundă. Este postul spiritual, adică abstinenţa de la aşa-zisele „plăceri” ale vieţii. Mai doresc să fac o precizare: sunt scutiţi de post copiii mici şi persoanele de vârstă înaintată şi bolnavii sau cei ce călătoresc. Dar să revenim la ceea ce ne oferă natura.
în tratatele mai vechi de fitotera-pie se utiliza termenul de „depurativ”, înţelegând prin aceasta curăţirea şi eliminarea otrăvurilor acumulate în organism şi a produselor de catabolism. Apoi a apărut termenul de „diuretic-depurativ”. Desigur, unele din produsele detoxifiante sunt diureticele, care acţionează pe cale uro-renală. Dar atenţie, pe lângă eliminarea toxinelor se elimină şi electroliţii (sărurile minerale) şi vitaminele hidroso-lubile prin apă, în special când se recurge la diureticele de sinteză de tipul Lasix, Nefrix etc. în acest caz, pe lângă lichide, după administrarea diureticelor se vor administra produse naturale realizate conform principiilor medicinei funcţionale, respectând recomandările medicale. Majoritatea diureticelor depurative utilizate în fitoterapie, gemoterapie şi aromaterapie sunt utile nu numai aparatului urore-nal, dar şi întregului organism. Doresc să atrag atenţia asupra diureticelor, în special a celor de sinteză, care, pe lângă efectul diuretic, spoliază organismul de electroliţi (metale şi microelemente), precum şi de vitamine hidrosolubile.
Prin aceasta, contribuie la îndepărtarea excesului de lichide din organism (în special în edemele importante) şi eliminarea lui pe cale urinară sau sudoripară. Pentru efectul diuretic, plantele medicinale din această grupă sunt utile atât în afecţiunile aparatului cardiovascular (insuficienţa cardiacă, hipertensiunea arterială), cât şi ale aparatului renal. Ele acţionează favorabil şi în unele afecţiuni metabolice ca obezitatea şi guta. în funcţie de reactivitatea individuală, se recomandă produse standardizate dintr-o singură plantă, fie combinaţii de mai multe plante medicinale, care prin substanţele active pe care le conţin manifestă un spectru larg de acţiune, efectul lor terapeutic crescând considerabil prin sinergism şi potenţare. Numărul plantelor cu acţiune diuretică este foarte mare. Nu le voi prezenta decât pe cele mai importante.
Diuretice
Vaccinium vitis-idaea (numit popular Merişor)
S-a demonstrat atât in vitro, cât şi in vivo că extractele apoase din aceste specii, pe lângă acţiunea diuretică, sunt active faţă de Stafilococul auriu, cu efecte bacte-riostatice şi bactericide asupra unui mare număr de germeni patogeni. Frunzele acestor specii conţin ca substanţe active principale glicozide ale hidrochinonei, între care arbutozidul (3,5-8%), metil-arbuto-zid, pirozite, 6-benzoil-glucoză (vaccinina), flavonozide, taninuri, ericolină, acid citric şi usolic, leucoantociani. Dintre flavonolii glicozidici, s-au identificat: leucianidina, quercetolul, cianidina, derivaţi fenil propi-onici etc. Datorită arbutozidului care după pătrunderea în organism se transformă în hidrochinonă şi împreună cu flavonoizii din aceste specii au atât acţiune diuretică, cât şi dezinfectant renal.
Spre deosebire de Arctostaphylos uva-ursi, Vaccinium vitisidaea prezintă avantajul că datorită conţinutului mai redus în taninuri poate fi utilizat în doze mai mari. Totuşi, trebuie să atragem atenţia asupra faptului că, datorită conţinutului mai mare în liidrochinonă (în arbutozid), produsele din această ultimă specie se vor administra după standardizare şi cu prudenţă. în mediu acid, datorită sucului gastric din stomac, arbutozidul se inactivează. De aceea, se recomandă ca produsele fitofarmaceutice din aceste plante să se neutralizeze la un pH slab alcalin (8-8,5) cu bicarbonat de sodiu. Mai trebuie menţionat faptul că hidrochinonă dinarbutozid colorează urina în verde, ceea ce trebuie adus la cunoştinţa bolnavului pentru a nu se speria.
Se mai recomandă asocierea preparatelor din aceste două specii cu Equisetum arveuse (Coada calului) care prin ecvizetonină (saponină), flavonoide, bioxid de siliciu şi uleiuri esenţiale măresc acţiunea diuretică Principalele recomandări ale acestor preparate fitoterapeutice sunt: în pielite, cistite, litiaze urinare, în bolile reumatismale, poliartrite cronice, artroze, în tulburări metabolice da-torate bolilor renale. Nu se administrează în faza acută a insuficienţei renale. Frunzele de mesteacăn» (Betula alba) stimulează diureza şi eliminarea toxinelor, în special acidul uric şi uraţii din sânge, prezentând avantajul că nu sunt iritante pentru parenchimul renal.
Se prepară sub formă de infuzie 2-3 linguri frunze la o cană cu apă; se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu, se filtrează după 6 ore; se beau 2-4 căni pe zi.
Gemoterapia recomandă extract de muguri de Betula pubescens (Mesteacăn pufos) diluat, 2 ml dimineaţa asociat cu extract de mlădiţe de Juniperus com-munis tot diluat 2 ml la amiază timp de 2 luni, alternând cu o lună pauză. Se mai recomandă următoarele specii cu acţiune diuretică din care vom enumera:
Fructele de ienupăr sunt diuretice şi dezinfectante renale (10-15 boabe la 1 litru de apă sub formă de decoct). Nu se recomandă în timpul sarcinii şi nici la cei cu leziuni acute renale şi ale căilor urinare. Sunt numeroase materii prime din plante cu acţiune depurativă, din care voi enumera doar câteva: Herba Poligoni (Troscotul), Folium Fraxini (Frasinul), Stigmata Maydis (mătasea de Porumb, dar numai de la ştiuleţii „în lapte”) care conţine cantităţi mari de potasiu, Radix Primulae (Ciuboţica cucului), Flores Cyani (Albăstrelele), Folium Urticae (Urzica) etc.
Aceste plante au multiple acţiuni de dezintoxicare a organismului. O altă plantă este Cynara cardunculus (Ang-hinara), care, pe lângă acţiunea coleretic-colagoga, duce la scăderea colesterolului din sânge (LDL) şi stimulează diureza. Tinctura preparată din frunzele acestei specii sau infuzia (o linguriţă la o cană cu apă) dimineaţa înainte de micul dejun s-a demonstrat că scade, după o lună, cu 2530% nivelul colesterolului.
Purgative
O altă cale de detoxifiere a organismului pe cale naturală se realizează prin aparatul digestiv. Suntem ceea ce mâncăm şi cum mâncăm. în special, în intestine se acumulează numeroase bacterii şi alţi agenţi poluanţi şi de degradare care duc fie la diaree, fie la constipaţie sau la afecţiuni mult mai grave. Funcţionarea aparatului digestiv, în condiţii normale, este unul din numeroşii factori care asigură starea de bine şi longevitatea. Mă voi opri asupra purgativelor naturale. în cazul constipaţiilor cronice, se recurge şi la purgative vegetale. Unele din ele, cele care conţin derivaţi antracenici cum sunt cruşinul (Frangula alunus, Reventul, Senna, răşina de Aloe etc), trebuie folosite limitat deoarece după unele cercetări mai noi favorizează dezvoltarea cancerului colono-rectal.
Se recomandă alternarea altor purgative nenocive cum sunt seminţele de in, de muştar alb, uleiul de măsline, plante cu derivaţi poiluronici şi în special alimente naturale care conţin fibre vegetale (celuloză, hemiceluloză, lignină şi pectine) care se găsesc în numeroase vegetale, în tărâţă, în pâinea integrală etc, deoarece o bună funcţionare a aparatului digestiv se asigură prin aşa-numitele „bacterii prietene” probiotice din speciile Lacto-bacillus, Bifidobacterium etc, inulină, glutamină N-acetilglucozamină şi fibre din plante. Pentru detoxifierea organismului prin metode naturale pe cale cutanată, prin intermediul glandelor sudoripare, recomand duşurile scoţiene şi sauna. Nu trebuie neglijată nici mişcarea, renunţarea la alimentele procesate industrial, la băuturile comerciale care conţin chimicale şi alţi aditivi nocivi. Vegetalele, legumele, fructele şi seminţele trebuie să predomine în hrana dumneavoastră.
Dr. farm. Ovidiu Bojor, Farmacist.ro, nr. 109/iunie 2007
Jurnal Spiritual
