Adevăratul ucenic ascultător este asemenea modelului adevărat, al Domnului nostru Iisus Hristos, Care S-a făcut ascultător până la moarte faţă de Dumnezeu Tatăl şi apoi ne-a dăruit nouă biruinţa Învierii.
Ascultătorul desăvârşit, Hristos, ne descoperă: „Datu-Mi-s-a toată puterea” (Matei 28,18); un lucru la care este îndreptăţit să ajungă orice ascultător, şi pe care îl va moşteni din belşug, pentru căi Dumnezeu „nu dăruieşte cu măsură”. Aceasta este pentru noi sfinţirea şi înfierea.
Monahul va reuşi să izbândească înaltul său scop dacă printr-o deplină lepădare se va izbăvi de „toate cele ale sinelui său” şi dacă mai apoi, prin supunere, se mortifică pe sine însuşi, în ceea ce priveşte lucrurile şi înţelesurile. Se va slobozi de omul cel vechi şi va spune cu îndrăzneală: „Iată, am lăsat toate şi am urmat Ţie” (vezi Matei 19,27). Va auzi atunci din gura cea nemincinoasă a Domnului că va moşteni viaţa cea veşnică.
O, fericită ascultare, tu eşti cea care ai răpit din sânurile părinteşti „pe Dumnezeu Cuvântul, Cel fără de început cu Tatăl şi cu Duhul”, Atotiubirea neschimbată, şi ai readus echilibrul în dezordinea pe care a provocat-o prima neascultare!
Lepădarea deplină şi integrală a înţelesurilor, voilor şi lucrurilor este ţinta şi capătul luptei duhovniceşti a oricărui ascultător. Dacă va reuşi acest lucru, harul dumnezeiesc îl va răsplăti. îi va dărui: nepătimirea şi adevărata libertate. Pentru aceşti atleţi spune înnoitorul firii noastre, adresându-se către Tatăl oarecum poruncitor: „Voiesc ca unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceştia, ca să vadă slava Mea” (Ioan 17,24).
Înaintaţi, aşadar, toţi cei ce doriţi fierbinte să deveniţi împreună cu Fiul moştenitori ai iubirii Tatălui. Să cinstiţi mai mult şi să puneţi în lucrare viaţa voastră fericita ascultare. Aceasta rezumă înţelesul ridicării crucii, aceasta conduce fără piedici în împărăţia cerurilor.
Gheronda Iosif Vatopedinul – Dialoguri la Athos, Editura Doxologia, 2012
