În viata zilnică este de mare însemnătate să rămânem neîntrerupt cu luare-aminte la îndrumările date nouă de Dumnezeu despre ceea ce trebuie să facem şi despre felul cum să facem. Nu putem totuşi a ne slobozi deplin de gânduri rele; nimeni nu poate, nici chiar cei mai desăvârşiţi.
Oricât de deplină ar fi desăvârşirea, ea niciodată nu împiedică omul de a se turbura. În schimb, odată cu experienţa vieţii duhovniceşti, ceea ce mai înainte ne clătina devine mai puţin greu de depăşit.
În pustie Hristos pune împotriva ispitelor diavolului o lepădare imediată, dând chiar şi temeiurile teologice ale răspunsului Său. Este o dăscălie pentru noi. Ori de câte ori ne vine vreun gând rău trebuie să-l lepădăm îndată, să nu ne îngăduim a intra în dialog cu el. Aceasta însă nu se poate însuşi decât printr-o îndelungată nevoinţă şi prin lucrarea harului în noi.
Ce înseamnă să ne zidim mântuirea? Este a alege, din toate câte vedem în fiinţarea cosmică, ceea ce este plăcut lui Dumnezeu şi a ne despărţi de ceea ce este împotriva lui Dumnezeu. Atunci, puţin câte puţin, vedem viaţa noastră schimbându-se.
Fiţi însă răbdători. Dumnezeu poate, bineînţeles, a ne cerceta pentru o clipită şi a ne deschide ochii pentru vecinicie. Dar, îndeobşte, este o lucrare de mulţi ani şi care nu are nici o legătură cu vreo înfăptuire a închipuirii. Citiţi-l pe Siluan: veti vedea cum starea lui era necontenit în Dumnezeu. Veţi înţelege cuvântul său, când spune că sfinţii nu petrec o singură clipită fară rugăciune.
“Din viaţă şi din Duh”, Arhimandrit Sofronie Saharov, traducere din limba franceză de Ierom. Rafail (Noica), – Ed. a 2-a, rev. -Alba Iulia: Reîntregirea, 2014
