Din sfaturile Părintelui Sofronie: Cum să deosebim gândurile?
Cum să deosebim gândurile ce vin din afară de cele ce se nasc în inima noastră? Cel mai adesea pătrunderea energiei drăceşti este aşa de subţire, încât o socotim ca parte din noi înşine. Ştiinţa moştenită de la Părinţii noştri ne ajută, dar nu este de ajuns. Neliniştea, turburarea stârnită de un gând în inima noastră este semn că el vine de la vrăjmaşul. Aceasta este valabil mai ales pentru gândurile de hulă. Dacă nu ne îndulcim de gândul din inimă, dacă nu ne place, este semn că gândul nu este de la Dumnezeu, ci de la vrăjmaşul ce pătrunde în noi.
Este foarte greu de deosebit ceea ce se naşte în inima noastră, de înrâurirea vrăjmaşului. Ajungem la aceasta treptat, prin nevoinţă, printr-o luptă împotriva patimilor pe care noi, fiii lui Adam, le purtăm înlăuntrul nostru. Începem astfel puţin câte puţin a deosebi, a simţi că un anume gând, o anume mişcare a sufletului nu este de la Dumnezeu, ci de la vrăjmaşul. Nu printr-o cugetare, ci printr-un simţământ, o intuiţie imediată, cât se poate de subţire şi greu de dovedit, care întotdeauna este urmarea a mulţi ani de nevoinţă.
După Sfântul Isaac şi după părintele nostru Siluan, dreapta-osebire atârnă şi de felul cum Duhul Sfânt lucrează în inimă, de experienţa harului şi a năvălirilor drăceşti pe care o avem. Împuţinarea sau pierderea harului este semn că un gând vine de la vrăjmaşul. Dimpotrivă, un gând vine de la Dumnezeu, de la un înger sau de la Sfântul Duh însuşi atunci când ne umple de bucurie şi ne aduce o pace cu totul aparte.
Cel mai bine este a nu lua aminte la gânduri şi a se adânci în rugăciune, a grăi cu Dumnezeu prin rugăciunea noastră.
Sunt mai multe feluri de a ne împotrivi gândurilor rele, de a ne slobozi mintea de tot gândul cel pătimaş sau hulitor. Cea dintâi, sfătuită de Părinţii Bisericii, este pocăinţa. Cea de-a doua este strămutarea luării-aminte şi a fiinţei noastre către altceva. Când interesul pentru altceva se întăreşte, vrăjmaşul slăbeşte şi ne părăseşte.
Dacă patimile sunt puternice
Dacă patimile sunt puternice, şi dacă un gând cumplit, sălbatec, păcătos, nu vrea să ne părăsească, nu ne rămâne decât a ne lupta cu plângere, câtă vreme acel duh rău nu se va depărta.
Mintea noastră este într-o neîncetată luptă cu cea a vrăjmaşului. Pentru a ne clădi viaţa avem nevoie de această stare de neîncetată luptă. Căci dacă dormităm, lăsăm vrăjmaşul, care nu doarme niciodată, să-şi facă lucrarea şi riscăm să ne pierdem mântuirea.
Trezvia. Iată cu ce trebuie să începem, pentru ca nimic, pe cât este cu putinţă, să nu se facă în afara lui Dumnezeu.
“Din viaţă şi din Duh“, Arhimandrit Sofronie Saharov, traducere din limba franceză de Ierom. Rafail (Noica), – Ed. a 2-a, rev. -Alba Iulia: Reîntregirea, 2014
