Cum să trăim ca să scăpăm de înşelare? Când, în starea dureroasă a întregii noastre fiinţe – duh, minte, inimă şi trup – suferim pentru a nu săvârşi păcat, nu trebuie să credem că luăm parte la suferinţele lui Hristos. Singur Dumnezeu, în judecata Sa, poate socoti suferinţele noastre ca participare la deşertarea Fiului Său Cel Unul-născut. Calea noastră este a ne smeri, a ne prihăni în toată vremea; singur Dumnezeu ne poate ridica şi proslăvi.
Creştineşte nu putem trăi fără însuflare. Dacă un artist, unul adevărat, trăieşte zi şi noapte chipurile artei sale, noi, creştinii, trebuie să fim cu atât mai cu luare-aminte. Trebuie să depăşim strădaniile artiştilor, pentru a trăi în duhul Evangheliei.
Lucrul cel mai însemnat acum este ca Domnul să însufle lupta voastră pentru mântuire. Când se dă însuflarea, toată viaţa se umple de lumină şi de bucurie. Nu se mai iau în seamă amănuntele.
Nu putem să ne îndumnezeim prin nevoinţa noastră, dumnezeirea se înfăptuieşte prin sălăşluirea lui Dumnezeu în noi, şi nu prin propriile putinţe. Aci închipuirea este o mare primejdie. Trebuie să fim cu multă luare-aminte a nu ne închipui că acest ţel ne este la îndemână. În schimb, pentru Dumnezeu, totul este cu putinţă. El poate veni să ne cerceteze şi atunci când zăcem în patul nostru, în cea mai mare stare de slăbiciune.
“Din viaţă şi din Duh”, Arhimandrit Sofronie Saharov, traducere din limba franceză de Ierom. Rafail (Noica), – Ed. a 2-a, rev. -Alba Iulia: Reîntregirea, 2014
