Înţelepciunea lumii acesteia nu poate mântui lumea. Parlamentele, guvernele, organizaţiile complexe ale statelor contemporane cele mai avansate de pe pământ sunt neputincioase. Omenirea suferă nesfârşit. Singura ieşire este de a afla în noi înţelepciunea, hotărârea de a nu trăi după ideiile acestei lumi, ci de a urma lui Hristos.
Cum ne putem afla calea? După Evanghelie, Hristos este calea noastră.
Importantă este conştiinţa că Hristos este Dumnezeu. Cel ce îl iubeşte va fi vecinic lângă El, acolo unde este El.
Încotro se îndreaptă mintea noastră? Dacă voim a fi cu Hristos, cu Cuvântul lui Dumnezeu în Care Tatăl a revărsat tot ce este El în toată vecinicia, trebuie să-l înţelegem ca Dumnezeu-Om. Dacă îl gândim ca Dumnezeu, este un Dumnezeu desăvârşit. Dacă îl gândim ca Om, este un Om desăvârşit, înţelepciunea, smerenia, viaţa, lumina cea vecinică -totul este în El.
Fiecare pas din viaţa noastră este nedespărţit legat de dogmele fundamentale ale credinţei noastre.
Precum Hristos în Ghethsimani şi pe Golgotha trăia necontenit cu gândul la Tatăl, datori suntem a trăi fiecare clipă cu gândul la Dumnezeu, dar mai curând prin Hristos, decât prin Tatăl. Căci prin Fiul ajungem la Tatăl. Practic, viaţa devine hristocentrică.
“Din viaţă şi din Duh”, Arhimandrit Sofronie Saharov, traducere din limba franceză de Ierom. Rafail (Noica), – Ed. a 2-a, rev. -Alba Iulia : Reîntregirea, 2014
