Prin mica nevointă a ascultării omul trece în fiinţarea cea fară de început a lui Dumnezeu.
Ascultarea este de trebuinţă vecinicei mântuiri. Pregătiţi-vă inima şi mintea; păstraţi o atitudine lăuntrică pozitivă.
«A fi după chipul lui Dumnezeu». Nu o putem dobândi decât printr-o ascultare asemenea celei a lui Hristos, a Maicii Domnului şi a tuturor celor ce au urmat paşilor lor.
Când suântem împreună ar trebui să fim ca un singur om, după chipul Dumnezeului întreit care este un singur Dumnezeu. Nu o putem dobândi decât dacă vom avea în noi Duhul Sfânt, iar nu răvăşeala lăuntrică a gândurilor rele.
Cum să dobândim un astfel de har? Cum să facem ca Dumnezeu şi Sfântul Său Duh să locuiască în noi? Trebuie să facem ascultare. Numai printr-o neîncetată luare-aminte la fratele nostru, la sora noastră, vom ajunge a dezvolta în noi un fel de radar pentru a simţi ce gândesc ceilalţi, voia lor, starea lor duhovnicească. În schimb, fără ascultare, şi dacă vom căuta mai presus de toate propria odihnă ne vom afla despărţiţi de ceilalţi şi va fi război.
Duhovniceasca ascultare este de trebuinţă în viaţa de zi cu zi. Mai mult să doriţi voia celuilalt, decât a voastră. Primiţi cu o atitudine pozitivă fiecare cerinţă a duhovnicului vostru, a unui frate sau a unei surori. Astfel se va înfăptui puţin câte puţin în voi şi în jurul vostru o atmosferă în care inima va deveni foarte gingaşă, foarte simţitoare faţă de toată mişcarea lăuntrică, de toate schimbările duhovniceşti.
“Din viaţă şi din Duh”, Arhimandrit Sofronie Saharov, traducere din limba franceză de Ierom. Rafail (Noica), – Ed. a 2-a, rev. -Alba Iulia: Reîntregirea, 2014
