Lumea care ne înconjoară trăieşte astăzi mai dinamic decât înainte. Dar cu cât mai multă este forfota în lume, cu atât mai grea devine păstrarea unui cuget creştinesc. De pretutindeni năvălesc asupra noastră tot felul de idei care turbură viaţa noastră. În viforniţele vremii noastre este de folos totdeauna a fi treaz. Este primul lucru pe care vi-l cer: ascultaţi cuvântul Evangheliei, fiţi treji şi încetaţi de a mai fi copii.
Să păzim această luare-aminte ce ne păstrează trupul într-o neîntreruptă încordare. Mulţămită acestei încordări, chiar şi în somn putem păstra în minte ţelul vieţii noastre. Rugăciunea poate pătrunde până în ceea ce psihologii numesc subconştient. Un adevărat nevoitor se ţine neîntrerupt în frâu, până şi în somn. Dacă se ivesc gânduri rele, el se ridică şi se roagă. Astfel, puţin câte puţin, conştiinţa va lumina tot ceea ce facem în viaţa zilnică.
Nu lăsaţi lucrurile acestei lumi să vă risipească. Concentrati-vă toată luarea-aminte, dati-vă toată silinţa unei vieţi care să corespundă duhului poruncilor Evangheliei.
Să ţinem mintea noastră în frâu faţă de risipirile lumii din afară. Fără o străduinţă a nevoinţei mintea noastră nu va putea niciodată rămâne neîntrerupt în Dumnezeu. Încă din această viaţă, precum duhul nostru după moarte, trebuie să ne învăţăm a petrece în Dumnezeu.
Vorbind despre prezenţa lui Dumnezeu în mintea noastră, nu înseamnă că noi vedem pe Dumnezeu, ci că Dumnezeu ne vede. Iată atitudinea dreaptă: să lucrăm în prezenţa Dumnezeului Care ne priveşte.
Cât despre vise, nu pot spune mai mult decât Ioan Scărarul. După Părinţii Bisericii cel mai bine este să nu le dai crezare. Pentru a ne face să credem viziunilor noastre vrăjmaşul poate într-adevăr izvodi vise care se împlinesc apoi în viaţa zilnică. Se cuvine deci să fim cu cât mai multă luare-aminte. Este destul o singură dată, şi iată înşelarea, cu toată droaia sa de primejdii. Avem cuvântul lui Hristos şi al apostolilor: el ne este de ajuns.
Este foarte important ca niciodată să nu căutăm semne vădite ale bunăvoinţei dumnezeieşti, ca, de pildă, darul facerii de minuni.
“Din viaţă şi din Duh”, Arhimandrit Sofronie Saharov, traducere din limba franceză de Ierom. Rafail (Noica), – Ed. a 2-a, rev. -Alba Iulia: Reîntregirea, 2014
