Din sfaturile Părintelui Sofronie: Ţelul cel mai înalt al omului
Ţelul cel mai înalt al omului – a deveni purtător al dumnezeieştii vieţi fară de început şi fără de sfârşit – presupune o deplină libertate. Însă viaţa zilnică ne arată că, din lipsă de cunoaştere şi de înţelegere, lumea trăieşte o nesfârşită tragedie.
Oameni neştiutori de Dumnezeu sunt la putere şi ocârmuiesc cu autoritate; milioane de suflete suferă de starea lor absurdă şi fără ieşire. În acest sens, oamenii ar trebui lipsiţi de libertate.
Căci darul dumnezeiesc al libertăţii este, desigur, de nedespărţit de cunoaşterea Celui Vecinic; iar noi zăcem în întunerecul neştiinţei. Şi totuşi, Biserica propovăduieşte mai departe nevoia acestei libertăţi absolute. Căci dacă suntem determinaţi într-un fel sau altul, nu existăm cu adevărat; nu putem zice, precum Hristos: «Eu sunt».
Din sfaturile Părintelui Sofronie: Ţelul cel mai înalt al omului
Dostoievski spunea: «Totul îmi este îngăduit». Expresia aceasta este cât se poate de dreaptă în înţeles duhovnicesc, nu însă în realitatea în care trăim. Unde se înşală Dostoievski, dacă se înşală? În opera sa el nu citează pe Sfântul Pavel care zice: «Totul îmi este îngăduit, dar nu totul îmi este de folos… Totul îmi este îngăduit, dar nu trebuie a mă robi de nimic».
Avem noi oare această neatârnare, această putere în noi? Vădit nu. Aşadar suntem lipsiţi de posibilitatea de a trăi acest dar al dumnezeieştii slobozenii. Ce este de făcut? Să refuzăm pe Hristos, să alegem calea lumii cesteia? Poate; însă atunci vom trăi şi vom muri cu indiferenţă: viaţa îşi va pierde valoarea.
Cum să găsim o scăpare în viaţa noastră zilnică? Cum să ne clădim mântuirea? Fără dumnezeiescul dar al libertăţii noi nu existăm, însă această libertate ne depăşeşte. Ea ne este de trebuinţă, însă noi nu putem nici să o înţelegem, nici să o purtăm. Cum să trăim? Nevoinţa dreptslăvitoare ne dă un răspuns. Prin ea începem a trăi conştienţi de mărginirile noastre şi în frica lui Dumnezeu.
Spre a nu pierde binecuvântarea ce v-a dat-o Dumnezeu, luptaţi spre a vă însuşi fiece gând care vă insuflă şi izgoniţi fiece gând care vă ucide.
“Din viaţă şi din Duh“, Arhimandrit Sofronie Saharov, traducere din limba franceză de Ierom. Rafail (Noica), – Ed. a 2-a, rev. -Alba Iulia: Reîntregirea, 2014
