1907 – Divinul
Ieri, făcând însemnări, n-am înţeles ceva despre înviere. Învierea înseamnă că din mormântul persoanei tale ieşi prin iubire în viaţa întregului, în conştiinţa iubitoare a tuturor celor de care te leagă comunicarea, atingerea, pregătirea de a iubi tot.
lar toate astea, ascunse mie în timp şi spaţiu, nici măcar nu există. Există numai Dumnezeu, acel început al nonspațialităţii şi atemporalităţii care e în mine. (8 noiembrie)
Divinul „eu” este acel „eu” care are conştiinţă de sine. Mâna, piciorul, nasul, stomacul, creierul nu au conştiință de sine. Nu are conştiinţă de sine nici uniunea tuturor, care e asemenea unui trup mort. Are conştiinţă de sine ceva indefinit, liber, atotputernic în domeniul său spiritual. (22 noiembrie)
Când citim cărţi trebuie să ţinem minte că e vorba de o comunicare cu cei apropiaţi şi de aceea trebuie să fie iubitoare, să nu ne supărăm pe cei care nu scriu bine, ci să-i i compătimim. (22 noiembrie)
Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas
