„Cu adevărat, Tu ești Fiul luiDumnezeu!” (Matei 14, 33)
Întinzându-I mâna lui Petru, Mântuitorul l-a susținut, a poruncit vântului să se liniștească, iar ucenicii au acostat la malul la care le-a fost cu neputință să ajungă în timpul furtunii. Iisus avea să le apară în același chip în dimineața învierii Sale, când ucenicii care pierduseră orice speranță stăteau copleșiți de durere. Atunci a apărut în mijlocul lor, umplându-le inimile de o negrăită, luminoasă bucurie, pe care nimeni nu va putea să le-o ia niciodată.
Așa apare Domnul fiecărui creștin la ceasul celor mai grele încercări, înlocuind durerea cu o binecuvântată stare de pace. Putem nădăjdui și noi, cu psalmistul, „că urgie este-n mâna Lui, dar viață în vrerea Lui; seara-I sălaș de plângere, iar dimineața, de bucurie” (Psalmi 29, 5).
Îl vom vedea și noi când, după furtunile vieții, vom ajunge la „limanul liniștii”. Atunci, primind căldură de la Soarele Ce nu apune niciodată, vom dobândi asemănare cu El, pentru că vom vedea „cum este El”, Prietenul, Mântuitorul și Stăpânul nostru.
Ucenicii s-au învrednicit de aceasta, când I s-au închinat zicând: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu”. Tu, Singurul, ai „cuvintele vieții veșnice”. Numai Sângele Tău „spală tot păcatul”. Doar Tu ești Cel ce mă poate face să mă desprind de mine însumi, să mă fac stăpân deplin pe inima mea, pentru ca să se preaslăvească în mine milostivirea Ta. Tu ești unica mea nădejde, supremul meu bine! Ești totul pentru mine! Ești Dumnezeul meu.
Să repetăm aceste cuvinte în fiecare zi, și fie ca necazurile și ispitele noastre să ne slujească la realizarea celei mai strânse reșații cu Tine. Cine bolește de îndoieli, de puțină credință să strige: „Doamne! Scapă-mă că mă pierd!”
Iar cel care a dobândit izbăvire „să dea slavă Domnului pentru mila Lui și pentru minunile Sale pentru fii oamenilor”. Lăudat să fie de toți numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu! Amin.
„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă
Jurnal Spiritual
