Filmul urmărește șase zile din viața renumitului scriitor înzestrat cu un simț al umorului ușor satiric, Sergei Dovlatov, a cărui viziune depășea constrângerile Rusiei Sovietice din anii ’70. Împreună cu poetul și prietenul său, Iosif Brodsky, Dovlatov a luptat pentru menținerea talentului și integrității sale, fiind martor în același timp la suprimarea celorlalți colegi de breaslă de către un sistem puternic, de neclintit, de care vor scăpa odată cu emigrarea în New York, lăsând în urmă tot ce au construit. Destinat cinefililor, dar şi amatorilor demersurilor de recuperare ale istoriei, Dovlatov ne arată extrem de sugestiv cum comunismul şi valorile sale absurde sufocau creativitatea şi originalitatea. Filmul a obţinut două trofee la Festivalul de la Berlin 2018: Ursul de Argint pentru contribuție artistică și Berliner Morgenpost Reader’s Jury.
Regizorul rus Alexei German Jr. își îndreaptă pentru prima dată camera de filmat asupra orașului său natal, Leningrad (Sankt Petersburg), pentru a ilustra viețile tinerilor scriitori sovietici Serghei Dovlatov și Iosif Brodski, dar și a altor artiști reprimați în anii ’70. Membru al tinerei generaţii de scriitori, Dovlatov este conştient că dacă nu e publicat nu poate face parte din Uniunea Scriitorilor, fără girul căreia cariera sa ar fi cel mult periferică. Dar a fi publicat înseamnă să scrie articole pe placul comuniştilor, poezii patriotice, dări de seamă entuziaste despre realizările regimului. Dovlatov se împotriveşte din răsputeri, aruncându-se în situaţii absurde, dar este tot mai înconjurat de cunoştinţe şi rubedenii binevoitoare care îl îndeamnă să se supună.
Un alt personaj al filmului este David, un artist care face bişniţă, amic al lui Dovlatov. Ocupaţia sa de la limita legii e mai degrabă un act de frondă şi un refugiu decât un mijloc de îmbogăţire, mai degrabă o încercare de a-şi folosi ingeniozitatea decât de a obţine confortul. David este primul căruia Dovlatov îi pune întrebarea-ecou a filmului: „ştii cumva de unde aş putea cumpăra o păpuşă nemţească?”. Această păpuşă, pe care scriitorul vrea să o dăruiască fiicei sale, este de negăsit şi nu e deloc greu să înţelegem că ea simbolizează împlinirea artistică, o menire imposibilă în încremenirea comunistă.
German Jr. regizează câteva planuri-secvenţă magistrale cu Dovlatov şi amicii săi strânşi în apartamente înghesuite, schimbând platitudini la un pahar de vodcă şi, dincolo de boemia semi-veselă şi superficială, suspinând în faţa unui viitor incert: Rămân sau fug? Rezist sau mă conformez? Filmul, care ne întoarce aproape o jumătate de secol în trecut, descrie foarte bine incertitudinea şi teama, aproximând artificialul handicapant al comunismului. Iar dacă te întrebi vreo clipă de ce ai vrea să fii martorul a şase zile din viaţa unui scriitor sovietic de care probabil nu ai auzit niciodată, iată că Dovlatov comentează la fel de bine pe seama comunismului nostru, al românilor, dar şi pe seama imposturii generalizate şi a incompetenţei agresive din prezent. Forţa sa stă nu doar în readucerea la viaţă a unor vremuri defuncte, ci sublinierea înfricoşătoarelor similitudini cu prezentul. Dovlatov poate fi privit ca un semnal de alarmă, ca o invitaţie la acţiune şi nonconformism, la asumarea căii mai puţin umblate şi mai dificile, dar mai personale şi dătătoare de satisfacţie.
Dovlatov, unul dintre cei mai originali şi mai interesanţi scriitori ruşi din ultimul secol
Serghei Dovlatov (3 septembrie 1941–24 august 1990) este socotit acum unul dintre cei mai originali şi mai inteligenţi scriitori ruşi. În Uniunea Sovietică fusese, după propriile mărturisiri, un elev rău, un student rău, un soldat rău şi mai ales un cetăţean sovietic rău. Dar este un scriitor extraordinar, limpede, direct, cu „efect pe termen lung”. În URSS a fost publicat numai în samizdat. După doi ani şi jumătate de studii la Facultatea de Filologie din Leningrad (azi Sankt-Petersburg), e dat afară şi luat în armată. Face experienţa de paznic de lagăr (1962-1965), care devine subiect într-unul dintre romanele lui, Zona. Amintirile unui paznic de lagăr (1982).Şi viaţa de ghid, şi aceea de jurnalist se regăsesc în cărţile sale, cele mai multe cu tentă autobiografică. În 1978 emigrează la New York şi publică, în cei 12 ani pe care-i mai avea de trăit, 12 cărţi. Dovlatov a devenit azi unul dintre cei mai populari prozatori din Rusia.
Mai multe articole din aceeaşi categorie puteţi citi aici
Alte informaţii aici
Liliana Mihăilă
