Sporiți cu iubirea frățească dragostea. (II Petru 1, 7)
Creștinismul este expresia iubirii atotcuprinzătoare, universale. El ne învață să iubim și să facem binele nu numai apropiaților noștri, ci omenirii întregi, să-i iubim chiar și pe cei cu care nu ne potrivim nicidecum, să-i iubim chiar și pe cei care ne urăsc. Dragostea creștinească nu se aseamănă cu nicio altă dragoste. Dragostea omenească se întinde asupra acelor oameni care ne atrag prin calități înalte, însă dragostea lui Hristos vine să-l caute și să-l mântuiască pe cel căzut, pe care vrea să-l mântuiască; ea îl vede de deăparte pe fiul risipitor și îi iese în întâmpinare, îi află pe cei leproși, îi cheamă pe toți cei lepădați de oameni.
Minunată dragoste a lui Hristos! Luminează-mă și pe mine cu razele tale! În păcătoasa mea iubire pământească este încă atât de mult egoism… Deseori, crezând că-i iubesc pe alții, totuși însetez de altă iubire, aș vrea să-i îmbrățișez cu iubirea mea pe frații mei nevrednici, pieriți, căzuți, pe cei cărora toată lumea le-a întors spatele.
Numai în Tine pot să aflu această dragoste. Suflă în mine Duhul Tău Făcător de viață, umbrește-mă cu slava Crucii Tale, care mă va ajuta să port poverile altora; pune asupra mea jugul Tău, care-mi va fi ușor, căci va stârpi din mine orice urmă de egoism. Lărgește hotarele iubirii mele, ca să pot înțelege tot adâncul dragostei Tale și să-i pot numi frați pe toți oamenii.
„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă
Jurnal Spiritual
V-ar mai putea interesa şi:
