A treia culoare a dragostei este bucuria pentru calităţile şi succesele celor iubiţi. Invidia este incapacitatea de a accepta ca alţii sa aibă calităţi şi succese şi mai ales calităţi şi succese mai mari decât cele proprii. Invidia nu tolerează succesele şi calităţile altora şi caută sa facă orice, pentru a diminua sau denigra acele calităţi sau succese. Dragostea, dimpotrivă, salută calităţile şi succesele celui iubit şi se bucură de ele şi caută să le scoată în evidenţă şi sa le promoveze, îmi amintesc că am citit undeva despre un episcop care avea o preţuire deosebită pentru un călugăr cu viaţă îmbunătăţită, dintr-o mănăstire oarecare. Şi s-a gândit el, episcopul, că cel mai frumos dar pe care i l-ar putea face, ar fi acela de a-l hirotoni preot. Aşa că, a venit în mănăstire şi a împlinit toate cele rânduite într-o astfel dc situaţie. După aceea, la puţin timp, l-a chemat la sine pe noul preot şi l-a întrebat ce ar putea să mai facă pentru dânsul. Plin de recunoştinţă, călugărul i-a mulţumit şi i-a spus că în mănăstire, printre călugări, este unul la care ţine foarte mult şi care îi este şi frate după trup. Apoi i-a spus episcopului: “Tare mult mi-aş dori, ca şi el să devină preot!” Auzind acestea, episcopul a întrebat: “Dar el este vrednic?” Acela a răspuns: “Dacă este vrednic nu ştiu, dar ştiu că este mult mai bun decât mine!”
Dragostea prin natura ei este creatoare. Ea doreşte să îi înalţe pe alţii. Invidia este distructivă. Ea vrea să tragă în jos, să degradeze, să nimicească. Ea nu este numai ciudă că altul excelează, ci este spiritul de intoleranţă faţă de succesele altora şi în acelaşi timp, spiritul de distrugere a altora. Dragostea îşi găseşte împlinirea prin promovarea şi ridicarea altora. Dragostea nu se laudă.
”Cele 12 culori ale dragostei”
Jurnal Spiritual
