Simion cel drept
Trecând patruzeci de zile după naşterea Domnului nostru Iisus Christos şi împlinindu-se vremea curăţirii celei legiuite, Prea curata şi Prea binecuvântata Stăpâna noastră Fecioara Maria a purces din Vitleem dimpreună cu sfântul Iosif logodnicul şi cu Christos pruncul cel dumnezeiesc şi au venit la Ierusalim în Biserica lui Dumnezeu. Căci scris aşa era la lege. Mai întâi femeia să se curăţească după naştere, prin aducerea cuvenitei jertfe, lui Dumnezeu. Apoi să pună înaintea Domnului pe Pruncul cel dintâi născut; mai apoi să-l răscumpere cu preţul cel din vreme rânduit.
Prin prea Sfînta Maică a trecut Christos, aşa precum trece raza soarelui prin sticlă.
Din smerenie şi întru împlinirea legii a venit in Biserică Maica prea curată, că Ea nu avea nevoie curăţire fiind neîntinată şi prea curată. Cum putea să se afle sub necurăţenie Aceea care a născut pe izvorul curăţiei? Din Ea s-a născut Christos, ca un rod din pom; şi oare, pomul se vatămă sau se întinează după ce rodul se iveşte din el? Prin prea Sfînta Maică a trecut Christos, aşa precum trece raza soarelui prin sticlă, şi oare, sticla se sfărâmă dacă trece raza soarelui prin ea? Sau, dimpotrivă: se face mai strălucitoare?… Tot astfel şi Soarele Dreptăţii, Christos Mântuitorul n-a vătămat fecioria Prea Curatei Maicii Sale şi n-a întinat uşa naşterii celei fireşti, ci mai vârtos a sfinţit-o prin trecerea Sa, iuminînd-o cu strălucirea dumnezeiască a Darului.
Aşa că, neîngreţoşându-se de cei necuraţi şi păcătoşi, Prea curata Fecioară Maică a venit înaintea uşii bisericii.
Domnului, întru împlinirea poruncii legii, aducând jertfă, ca cei săraci, două turturele, iubind sărăcia, iar de mândria bogaţilor fugind.
Intrând în biserică, ţinând Pruncul în mâinile Sale, l-a înălţat cu cinste lui Dumnezeu, zicând: „Iată, o, prea veşnice Părinte, acesta este Fiul Tău, pe care L-ai trimis ca să se întrupeze din Mine, pentru Mântuirea Neamului omenesc…”
Acestea zicând, a pus pe iubitul ei Fiu în mâinile arhiereului, ca şi cum l-ar fi pus în chiar mâinile lui Dumnezeu. Pe urmă, l-a răscumpărat cu preţ de cinci sicii. Prin aceasta se invhipuia, mai dinainte, cele cinci sfinte răni ale lui Christos, prin care a curs sfânt sângele, cel răscumpărător al neamului omenesc.
Despre venirea degrabă a lui Mesia în lume, i s-a făcut ştire dreptului Simion.
Fiind de faţă şi sfinte proroc Zaharia, tatăl Înainte Mergătorului Ioan Botezătorul, a aşezat pe prea Curata Fecioară în locul, nu cel al femeilor ce veneau să se curăţe după naştere, ci acel al fecioarelor, ca una care era prea curată şi neîntinată. Atunci cărturarii şi fariseii s-au răzvrătit, cârtind că aceasta nu se cade, dar Zaharia le-a stat împotrivă, zicîndu-le:
– Porunca lui Dumnezeu aceasta a fost: să nască şi fecioară să rămînă… Cârtitorii au tăcut atunci.
De faţă la acestea se afla şi sfântul Simion, cel drept.
După mărturia Sfintei Evanghelii, Simion era om drept şi credincios, aşteptând mângâierea lui Israil, iar Duhul sfânt era întru dânsul.
Despre venirea degrabă a lui Mesia în lume, i s-a făcut ştire dreptului Simion. După porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului, se tălmăcea legea lui Moise şi toate prorociile, din limba evreiască în cea grecească. Se alesese pentru aceasta şaptezeci de oameni înţelepţi din Israel. Printre ei se afla şi Simion cel înţelept şi iscusit în dumnezeiasca scriptură. Pe când el tălmăcea cuvintele Prorocului Isaia, a ajuns la locul unde se zice: „Iată fecioara în pântece va zămisli şi va naşte fiu”. Citindu-le, s-a îndoit că aceasta ar fi cu putinţă. A luat atunci un cuţit şi a vrut să radă cuvintele acestea, dar Îngerul Domnului i s-a arătat şi i-a oprit mâna, zicându-i:
– Nu te îndoi, că singur vei vedea împlinirea acestor vorbe. Nu vei muri până ce mai întâi nu vei vedea pe cel ce se va naşte din prea curata Fecioară: Christos Domnul…
„Mântuire lui Israel am dat în Sion, spre prea-mărire”.
Dând crezare cuvintelor îngereşti, dreptul Simion aştepta cu dor venirea lui Christos în lume, ducând o viaţă fără de prihană şi ferindu-se de tot răul. Toată vremea stătea lângă biserică şi se ruga lui Dumnezeu să izbăvească pe oameni de diavolul cel viclean.
Privind spre Fecioara cea prea Curată şi spre Pruncul cel ţinut în braţe de Ea, prea dreptul Simion a văzut Darul lui Dumnezeu înconjurându-i. Cunoscând cu duhul că Acela este Mesia cel aşteptat, s-a apropiat cu mare grăbire şi sârguinţă şi primindu-L în mâinile sale cu negrăită bucurie şi cu frică cucernică, a dat mare mulţumire lui Dumnezeu.
Cuprins de curată înveselire, el a ridicat glas de slăvire, cântând şi zicând:
– Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mintuirea Ta. Linişte n-am avut în gândurile mele, aşteptându-Te în toate zilele vieţii. Văzându-Te acum, pacea s-a coborât peste mine şi de grijă scăpând, mă duc din cele de aici, să port veste de bucurie părinţilor mei. Ochii mei văzut-au mântuirea Ta şi lumina cea pregătită spre gonirea întunericului şi spre luminarea neamurilor, pe care prin prorocul Isaia o ai făgăduit, zicând: „Mântuire lui Israel am dat în Sion, spre prea-mărire”.
Astfel a grăit Simion, şi au stat eu toţii întru mirarea lui, văzând cum grăieşte el Pruncului, nu ca unui prunc, ci ca unui Dumnezeu, stăpânul vieţii şi-al morţii.
Şi din nou, sfântul Simion a zis către Maica prea curată:
– Iată, El este spre căderea şi ridicarea multor în Israel.
Că vor cădea cei ce nu vor vrea să creadă în El, şi se vor ridica cei ce vor primi cu dragoste sfânta lui propovăduire. Vor cădea cărturarii şi fariseii, cei orbiţi de răutate şi se vor ridica pescarii cei simpli şi neştiutori. El va alege pe cei neînţelepţi, ca să rămână de ruşine înţelepţii veacului acesta. Va cădea sinagoga iudaicească a legii celei vechi, şi se va ridica Biserica lui Dumnezeu. Multă împotrivire va fi întru El, că unii vor zice că e bun, iar alţii că e rău. Ţintă spre săgetare va fi El, după cum spune prorocul Ieremia; il vor spânzura pe lemnul crucii, rănindu-l cu piroanele şi cu suliţa… O, Maică prea curată, sabie îţi va trece atunci prin suflet… Grele dureri vei avea în inimă, când vei vedea pe Fiul tău pironit pe cruce…
Şi mai era acolo şi Ana prorociţa, fiica lui Fanuil, din seminţia lui Asir, care a spus şi dânsa în ceasul acela multe prorocii despre pruncul adus în biserica Domnului.
Auzind acestea, cărturarii şi fariseii s-au mâniat asupra lor şi ieşind de-acolo au purtat veste până la Irod împăratul.
Irod de îndată a dat poruncă să fie aflat spre a fi ucis dumnezeiescul prunc Christos Domnul. Dar nu l-au aflat, căci prin dumnezeiască orânduire, dată lui Iosif prin vis, a fost dus în Egipt.
Sfântul Iosif cu prea curata Născătoare de Dumnezeu, sfârşind cele cuvenite în biserică, nu s-au mai întors în Vitleem. Ei au mers în Galileea, la Nazaret, iar de acolo au pornit în Egipt.
Iar pruncul creştea şi se întărea cu Duhul, umplându-se de înţelepciune şi darul lui Dumnezeu era peste dânsul.
Dreptul Simion, după ce astfel a preamărit pe Domnul, a trăit în pace până la adinci bătrâneţi, mulţumind fără încetare lui Dumnezeu pentru această învrednicire, şi lăsându-ne, fără atingere de piericiune, glasul său: „Şi acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău, în pace, că văzură ochii mei mîntuirea Ta!…”
Vieţile Sfinţilor, Editura Artemis
