1907
Am meditat asupra puterii, a ideii slavofile ca cei mai răi oameni să fie la putere (dacă tot e nevoie de putere), cât timp sunt răi. E absolut corectă. (22 august)
O idee minunată, Dumnezeu e lumina soarelui; omul e un obiect care absoarbe razele luminii-Dumnezeu. Corpul omului este alcătuit din acele raze ale lui Dumnezeu care n-au fost absorbite de om. Viaţa este absorbţia tot mai mare a Divinităţii de către om. (22 august)
Doresc cu cu patimă un singur lucru: să-i implor pe oameni, de la Nicolae al Il-lea până la ultimul tâlhar, să se cruţe pe sine, să uite tot, toate cugetările despre Dumnezeu, despre viaţa viitoare, nu mai vorbesc despre stat, familie, propriul trup, şi să-şi îndrepte toată atenţia, toate puterile asupra unui singur lucru, singurul care este fără de tăgadă, viaţa lor, şi să n-o dea nici pentru patrie, nici pentru glorie, nici pentru bogăţie, nici pentru Dumnezeu, ci să trăiască pentru sine, pentru binele lor, să se folosească de binele vieţii care e în puterea noastră.
Binele ăsta care nu ni se poate lua, care atârnă mai greu decât orice altceva, care distruge tot ce poate fi greu în viaţa noastră. Binele ăsta e iubirea, iubirea faţă de tot ce e însufleţit, şi chiar neînsufleţit. Ba chiar şi iubirea faţă de sine, faţă de sufletul nostru. E starea aceea a duhului în care totul e bine.
Mă chinuie, mă aţâţă, mă torturează, mă bat, iar mie mi-e milă de cei care fac asta, îi iubesc şi mă simt cu atât mai bine cu cât ei sunt mai răi cu mine. Sădeşte în suflet sentimentul ăsta, căci e cu putinţă, şi totul va fi bine, tot ce e considerat nenorocire, inclusiv moartea, totul se va transforma în bine. (22 august)
Da, da, iubirea faţă de duşmani, faţă de cei care urăsc nu e o exagerare, cum pare la prima vedere.
E ideea de bază a iubirii. La fel ca neîmpotrivirea, oferirea celuilalt obraz nu e exagerare şi parabolă, ci lege, legea neîmpotrivirii, fără de care nu poate exista creştinismul. Creştinismul nu poate exista nici fără iubirea faţă de cei care urăsc, în special faţă de cei care urăsc. (22 august)
Nimic nu întârzie mai mult realizarea împărăţiei lui Dumnezeu decât faptul că vrem s-o instaurăm prin opusul ei, prin violenţă. (22 august)
Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas
