Energia hranei

0
66

energieÎn Occident alimentele sunt descrise ca având în componenţă diferite cantităţi de proteină, grăsimi, minerale, vitamine s.a. Valoarea nutritivă a alimentelor este reprezentată de suma ingredientelor chimice înainte de introducerea acestora în corp. Cu alte cuvinte, un aliment poate fi desfăcut în elementele sale constitutive, iar apoi recreat prin sinteză de laborator.

În Orient alimentele sunt descrise ca având anumite calităţi cum ar fi: “răcesc” sau “încălzesc”, au diferite gusturi sau acţionează asupra corpului în anumite feluri. Aceste informaţii au fost obţinute prin atenta observare a reacţiei corpului după ingerarea diferitelor alimente. Valoarea nutritivă a unui aliment este dată de numărul de proprietăţi energetice care descriu acţiunea acelui aliment asupra corpului uman. Aşadar în timp ce viziunea occidentală asupra alimentelor se bazează pe chimie, cea orientală seamănă mai mult cu alchimia.

Cea mai importantă categorie, în ce priveşte viziunea orientală asupra alimentelor, este temperatura. În conformitate cu medicina orientală un aliment poate fierbinte, cald, neutru, răcoros sau rece. Ovăzul, carnea de pui şi ceapă, de exemplu, sunt calde; orzul, carnea de iepure şi salata verde sunt răcoroase. Noţiunile de cald şi rece din medicina orientală nu se referă la temperatura măsurată în grade Celsius ci la efectul pe care alimentul respectiv îl are asupra corpului după încheierea procesului de digestie.

Alimentele “răcoroase” direcţionează energia spre interior şi în jos, răcorind mai întâi părţile superioare şi exterioare ale corpului. Alimentele “calde” mişca energia în sus şi spre exterior, încălzindu-ne astfel din interior spre exterior. Alimentele foarte “fierbinţi” ne încălzesc intens iar apoi ne răcoresc prin transpiraţie. A cunoaşte “temperatura” alimentelor e foarte important în bucătăria orientală tradiţională. Astfel, “caldul” curry este echilibrat prin combinarea cu “răcoritorul” castravete sau iaurt; “fierbinte” carne de miel e “răcorita” cu sos de mentă; supa de rădacinoase ne încălzeşte iarna, iar salatele ne răcoresc vara. Nu există reguli absolute care să spună dacă un aliment e “cald” sau “răcoros”. Există însă nişte repere generale pe care ne putem baza. Plantele care cresc mai greu (rădacinoasele, ghimbirul, etc.) sunt ceva mai “calde” decât cele ce cresc mai repede (salată verde, dovleceii, etc.). Alimentele cu un conţinut mare de apă sunt mai “răcoroase” (pepenele, castravetele, dovleceii). Alimentele uscate sunt mai “calde” decât cele proaspete. Legumele şi fructele tratate cu îngrăşăminte chimice pentru a creşte mai repede sunt mai “răcoroase” decât cele naturale.

Temperatura alimentelor poate fi influenţată deasemenea şi de metodă de gătire folosită. Iată efectele câtorva astfel de metode: fierbere în aburi – răcoroasă/neutră, fierbere – neutră, prăjire uşoară – uşor caldă, fierbere la foc mic – caldă, coacere la cuptor – mai caldă, prăjire – fierbinte, prăjire la grătar – mai fierbinte.

Alimentelor introduse în cuptorul cu microunde nu li se modifică temperatura energetică, dar studii recente au arătat că alimentele suferă modificări la nivel celular care cauzează schimbări anormale în compoziţia sângelui şi scăderea sistemului imunitar. Aşadar cunoaşterea temperaturii energetice a alimentelor ne poate ajuta să ne echilibrăm dieta în funcţie de necesităţi. Astfel persoanele cu constituţii reci au nevoie de diete “calde” şi viceversa.

Sursa: psiho-spiritualitate.blogspot.ro

 Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here