Liniile de Nazca, care văzute de la sol n-au nici o noimă, dar privite de la mare altitudine compun desene fascinante, nu sunt singura enigmă a deșertului din Peru. Până de curând apeductele subterane, pe care oamenii locului le numesc “puquios”, reprezentau mistere de neînțeles.
Construite între anii 200 î.Hr. şi 600 d.Hr, “puquios” au fascinat lumea științifică. De curând, cercetătorii italieni, care au folosit imagini prin satelit pentru a dezlega enigma, au ajuns la concluzia că fântânile au fost realizate în formă de spirală pentru ca vântul ce pătrunde în interiorul lor să ajute la propulsarea apei către canalele de irigaţie, informează BBC.
Echipa de savanți de la Institutul de Metodologii pentru Analiza Mediului din Potenza, coordonată de Rosa Lasaponara, a analizat poziţionarea fântânilor faţă de sursele de apă şi față de aşezările umane, pentru a creiona o imagine generală asupra întregului sistem de apeducte.
“Puquios a fost cel mai performant sistem hidraulic din acea zonă. Acesta asigura alimentarea cu apă pe parcursul întregului an nu numai a sistemelor de irigaţii, ci şi a aşezărilor umane. Exploatând sursele de apă, sistemul a contribuit semnificativ la folosirea eficientă a unor terenuri agricole aflate într-unul dintre cele mai aride locuri de pe Pământ”, a declarat Rosa Lasaponara.
Dacă utilitatea acestor apeducte pare să fi fost elucidată, modul în care au fost construite acestea rământe în continuare un mister.
Ana Grama
