Epistole pastorale: Necumpătarea

0
148

necumpatareIubiţii mei enoriaşi,

Să vă bucuraţi şi să fiţi sănătoşi întru Domnul.

Deoarece în precedenta epistolă, a doua, pe care v-am trimis-o, m-am ocupat de păcatul nepăsării şi am pomenit despre cele şapte păcate capitale, din care face parte şi nepăsarea, consider necesar să mă ocup, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu îngăduinţa voastră, de toate păcatele capitale, spre a lua eu însumi învăţătură, pentru că „învăţătorul şi pe sine se învaţă”, şi apoi spre a voastră învăţătură.

Cu această a treia epistolă am să mă ocup, pe scurt, de al doilea păcat capital, necumpătarea la mâncare sau lăcomia pântecelui.

Lăcomia pântecelui sau necumpătarea este dorinţa nestăpânită şi necontrolată, precum şi desfătarea cu alimente, băuturi ş.a., care mulţumesc laringele şi satisfac stomacul.

Din păcate, unii mai puţin şi alţii mai mult, în fapt trăim material şi aplicăm ceea ce predică şi aplică materialiştii: „Să mâncăm şi să bem, că mâine poate murim”, sau repetăm cu noi înşine ceea ce spunea bogătaşul nepăsător din Evanghelie: „mănâncă, bea, veseleşte-te” (Luca 12, 19). Şi încă şi mai rău, mulţi au drept „pântecele dumnezeul lor” (Filipeni 3,19), după cum zice Apostolul Pavel.

După Sfinţii Părinţi, fiicele necumpătării sunt: preacurvia, asprimea sufletului, trândăvia, cruzimea, pălăvrăgeala, lenea, beţia, fumatul şi drogurile.

Platon compară lăcomia cu prostia. Şi, într-adevăr, este prostie. Care a fost cauza alungării din rai a strămoşilor noştri, primii creaţi de Dumnezeu, Adam şi Eva? Nu cumva a fost lăcomia, pe care în chip viclean şi cu intenţie le-a provocat-o şarpele (diavolul), ca să mănânce din fructul oprit? Nu cumva pentru o strachină de linte şi-a vândut Isav drepturile de întâi-născut fratelui său Iacov? Nu cumva pentru câţiva litri de vin beţivul provoacă drame familiale şi sociale? Nu cumva pentru câteva grame de heroină tinerii noştri, care-L iubesc foarte mult pe Dumnezeu, se distrug?

Vechiul Testament pomeneşte în mod semnificativ despre israeliţi: „A mâncat şi a băut poporul şi s-a îndestulat şi a săltat de bucurie şi L-a părăsit pe Domnul Dumnezeul lui”. Nu cumva asta se întâmplă şi cu poporul numit ortodox grec, şi unora dintre noi? Socrate spunea că toţi oamenii se deosebesc prin aceasta: „că în timp ce unii trăiesc pentru a mânca, alţii mănâncă pentru a trăi”. Nu cumva în aceşti oameni, la care se referă „cel mai înţelept dintre toţi bărbaţii – Socrate – ne includem şi pe noi, care trăim ca să mâncăm, şi nu mâncăm ca să trăim? Adică fară aspiraţii şi trăiri duhovniceşti?

Se spune că lingurile şi furculiţele ne deschid mormintele noastre! Cu adevărat, multe cazuri mortale sunt provocate de mâncarea multă şi, în general, de excesele materiale. Aceasta o confirmă şi un medic distins, care spune: „Cauza bolilor este de multe ori varietatea mâncărurilor”!

Părintele medicinii, Hipocrate, a trăit peste 100 de ani. Când îl întrebau cărui fapt se datorează longevitatea lui, răspundea: „Niciodată, zicea el, nu m-am ridicat de la masă cu stomacul plin. Acestui fapt se datorează. Dar şi asceţi ca Sfinţii Antonie, Eftimie ş.a., în ciuda asprimii postului lor, au trăit peste 100 de ani. „Mâncarea puţină este de folos sufletului şi pe trup îl ţine sănătos, pe când mâncarea multă dăunează la amândouă, scrie Sfântul Epifanie.

Concluzionând, spunem că viaţa conservatoare şi un regim simplu îi este de folos sufletului credinciosului, mintea o menţine clară şi trupul îl păstrează sănătos şi, de ce nu, se fac şi mai puţine cheltuieli.

Haideţi să aplicăm, aşadar, fraţilor, ceea ce prin experienţa lor ne învaţă strămoşii noştri antici, cum că „este bine să păstrăm o măsură în toate.

Să urmăm meticulos reţeta, pe tema necumpătării, a Sfântului Apostol Pavel: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduie, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.

Bucatele sunt pentru pântece şi pântecele pentru bucate şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte” (I Corinteni 6,12-13).

Să fim credincioşi ai lui Dumnezeu, aplicând poruncile Lui sfinte şi sfânta lege a postului, prin care se poate combate acest păcat distrugător şi fatal al lăcomiei pântecelui. Şi astfel, nimic nu ne va fi dăunător, pentru că, după cum spune Apostolul: „Cucernicia este la toate de folos” (I Timotei 4,8).

Dumnezeu să ne lumineze şi să ne miluiască! Amin.

“Epistole pastorale”, Protoprezbiter Ioannis Ath. Giannopoulos. Carte tipărită cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte GALACTION Episcopul Alexandriei şi Teleormanului. Traducere din limba greacă: Prof. Elisabeta Criste. Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria – 2012