Este religia o cârjă?

0
165

manaUn creştin american călătorea prin Rusia. O rusoaică l-a întrebat: ”Eşti un om credincios?”. Americanul a răspuns că este. Ea a continuat: ”Eşti credincios fiindcă eşti slab. Cauţi la Dumnezeu mângâiere. Vrei să te ţină cineva de mână?”. Şi a întins mâna spre american ca să-i arate ce vrea să spună. Americanul i-a spus: ”Mă tem că greşeşti. Nu caut mângâiere la Dumnezeu, ci putere. Nu vreau ca Dumnezeu să mă ţină de mână; vreau să-mi întărească braţul ca să pot da o mână de ajutor altora. Nu vreau să-mi şteargă lacrimile; vreau să-mi dea o batistă cu care să pot şterge lacrimile altora”.

Când Pavel se sprijinea pe Hristos în slăbiciunea lui, nu o făcea ca să afle mângâiere, ci ca să fie în stare să meargă la ceilalţi cu vestea cea bună a puterii lui Dumnezeu oferită ajutor în slăbiciunea noastră.

Într-o zi, un student i-a spus agresiv capelanului facultăţii: ”Domnule, religia este o cârjă!”. Capelanul a răspuns: ”Fireşte că este. Dar cine nu şchioapătă? Tu nu ai o cârjă a ta?”.

Cineva l-a întrebat pe Francisc din Assisi cum de putea face atâtea. El a răspuns: ”Poate fiindcă Domnul S-a uitat din cer şi a zis: <<Unde să-l găsesc pe cel mai slab şi mai mărunt om de pe pământ?>>. Apoi m-a văzut pe mine şi a zis: <<L-am găsit. O să lucrez prin el, iar el nu o să se mândrească. O să vadă că nu fac decât să mă folosesc de el din pricina neînsemnătăţii lui>>”.

”Vitamine duhovnicești pentru iertarea sufletului – Zi de zi cu Hristos de-a lungul anului bisericesc”, în românește de Florin Codreanu

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here