Fabula zilei: Comoara

0
504

comoaraUn croitor zăcea bolnav

Și-aiurind în pat, gângav,

Parcă dă să se-nțeleagă

Că-mpungând o viață întreagă

Ar fi adunat comoara.

Și pe când trăgea să moară,

Având și patru feciori,

Meșteri toți și buni croitori,

I-a chemat și au sosit

Să ia parte la sfârșit.

Dar trecând într-alte zodii

Le vorbea croitoru-n dodii

Și cuvântul “despărțire”

Ei l-au luat drept “împărțire”

Și așteptau să se-mpărțească

Avuția părintească.

Întristați, bineînțeles,

Nerăbdarea le da ghieș.

Tatăl când o fi-adunat,

Pe furiș, de-i om bogat?

Se-ntrebau, puși pe cârțit,

Unul și-altul ispitit.

Îl știau sărac lipit.

N-avea barem prăvălie

Și lucra pe datorie.

Locuise-ntr-o chilie

Toată viața cu ei toți,

Ba avea și trei nepoți.

Din ce s-o fi procopsit

Fără pic de alt venit?

Șterpelind de la croială,

Din postav, din căptușeală

Retezând un cot mai lung

Peste coții câți ajung?

Sau de bani pe amanet,

Adunând, încet-încet?

Va să zică, așadar,

Mai era și cămătar

Și ei nici n-aveau habar

Cinstea lui în meserie

Era, deci, fățărnicie.

Zeci sau sutele de mii,

Împărțite-ntre copii,

Se ivea, tulbutătoare,

Și o altă întrebare:

Ce-o să aibă cel mai mare?

Ce-o să aibă cel mai mic,

Cam firav și cam pitic?

Ce-or să aibă, din copii,

Și ceilalți doi mijlocii?

Unul și-altul, scunzi, înalți,

Râvnind partea celorlalți

Fiindcă banii adunați

Bagă vrajba între frați

Și vorba săracului:

“Banu-i ochii diavolului”,

Pe averea adunată

Erau gata să se bată.

Ei visau moșii și case

Și voiau să se și lase

De croit și de cusut,

Să dea bani cu împrumut,

Să trăiască din dobândă,

Și să cumpere și vândă,

Fiecare buzunar

Ajungând milionar.

Tinerii moștenitori,

Au și plâns de vreo trei ori,

Bucuroși în sinea lor

Ca orice moștenitor.

Strânși grămadă lângă pat:

-Iată de ce v-am chemat-

Zise tatăl mai trezit,

Slăbănog și chinuit:

Mie ceasul mi-a venit

M-am gândit întâia oară,

Să vă las și o comoară,

Soră bună cu belșugul,

Cum v-am dat și meșteșugul.

Moștenirea-i o povață:

Nu uitați nicicând în viață

Nodul să-l faceți la ață.

 

Fabule, Tudor Arghezi

Jurnal Spiritual

Mai multe fabule puteţi citi aici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here