Fericiţi sunt cei care nu aleargă după fericirea-nălucă pământească.
Fericiţi sunt cei care năzuiesc către fericirea cea făgăduită-cerească,
Călăuzindu-se după cele nouă îndemnuri la fericire, rostite de Hristos pe munte,
Imbolduri la desăvârşire şi fericire, pe care ar trebui cu toţii să le ţinem minte,
Învăţături sfinte la care ar trebui să cugetăm zi şi noapte, cu luare-aminte.
Fericiţi sunt cei care se învrednicesc de virtutea adevărată.
Fericiţi cei ce merg pe calea strâmtă a privegherii, nu pe calea lată.
Fericiţi cei ce se ostenesc, învăţătura dumnezeiască să-mplinească.
Fericiţi cei ce încă de aici, de pe pământ, pregustă din fericirea cerească.
Fericiţi sunt toţi cei care s-au învrednicit de minunatele însuşiri cereşti:
Sărăcia duhului pe care mulţi o confundă cu prostia, nu cu smerenia,
Pocăinţa curată-izvor de lacrimi fierbinţi cu care patimile curăţeşti,
Blândeţea, bunătatea, foamea şi setea de dreptate, milostivirea, curăţia.
Fericiţi cei ce sunt următori ai Lui Hristos – Izvor de pace şi iertare.
Fericiţi cei ce pentru dreptate, mărturisesc cu curaj şi nu fug de prigonire.
Fericiţi sunt, aşadar, cei care au găsit calea către adevărata şi veşnica fericire.
Fericiţi cei care se bucură şi se veselesc c-au primit în dar cunună de mântuire.
Fericiţi cei ce pentru iubirea şi slujirea Lui Hristos au primit plată multă în ceruri.
Fericiţi cei ce cu credinţă şi silinţă s-au ostenit să se învrednicească de sfinte daruri.
Cristina Toma
