Domnul Dumnezeu a pus asupra fiecăruia dintre noi o cruce aparte, cu scopul ca noi, luptându-ne cu poftele şi cu patimile prin nevoinţele dinlăuntru şi dinafară şi răbdând cu seninătate strâmtorarea acestei vieţi, să rămânem cu răbdarea în împlinirea datoriei noastre, fiecare în sfera sa, şi astfel să ne facem vrednici a intra în odihna veşnică. Dacă ne ducem crucea în acest fel, ea ne este înălţată; de nu, se tăvăleşte la picioarele noastre. Şi totuşi, această din urmă variantă este cu neputinţă. Crucea noastră s-a lipit dc noi la fel de strâns cum este lipită pielea de trup: vrei, nu vrei, crucea tot este pe tine şi tu tot sub cruce. De noi depinde doar să ne mârituim cu această cruce ori să pierim sub ea. Să facem, deci, alegerea cea bună şi, luându-ne crucea, să mergem cu linişte sufletească în urma Domnului, dându-I mulţumită pentru marea milostivire pe care a arătat-o faţă de noi punând crucea asupra noasă. Ca pansamentul pe rană, ca mâncarea pentru flămând, ca cheia pentru cel închis în temniţă: aşa este pentru noi rucea, şi anume acea cruce care este pusă asupra noastră, fiecare dintre noi are crucea sa, şi pentru fiecare este mântuitoare doar crucea sa. Nu-l invidia pe altul, socotind că crucea lui este mai uşoară: greutatea crucii nimeni n-o poate ști. Neîndoielnic este faptul că orice cruce ţi-ai lua, niciuna afară de a ta, nu ţi se potriveşte. Se povesteşte că un oarecare purtător de cruce îl tot agasa pe Domnul rugându-L să-i schimbe crucea, care i se părea grea. Arătându-i-Se în vis, Domnul i-a înfăţişat o mulţime de cruci, îngăduindu-i să şi-o aleagă pe care vrea. Nici una nu i s-a potrivit însă, afară de cea din urmă – iar aceasta era chiar crucea pe care Domnul o pusese asupra lui. Purtătorul de cruce s-a liniştit, nu s-a mai tulburat şi a început să-şi ducă cruce cu seninătate. Şi pentru noi, toţi ceilalţi, este mai bine să ne supunem rânduielii lui Dumnezeu. Nu crucea trebuie să ne-o alegem, ci felul în care ne folosim de ea. Ia crucea pusă asupra ta şi poart-o aşa cum îţi arată Dumnezeu. Domnul ştie mai bine decât noi cât de cuprinzătoare trebuie să fie datoria pe care ne-o hotărăşte, cât de mare trebuie să fie greutatea vieţii pe care o pune asupra noastră şi prin ce ispite trebuie să ne treacă. Aşadar, să ne supunem şi să mergem fără cârtire, fiecare sub crucea sa, îngrijindu-ne doar ca felul în care ne purtăm crucea să fie spre slava lui Dumnezeu şi spre mântuirea noastră.
Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, Sfântul Teofan Zăvorâtul
Jurnal Spiritual
